Nasterea: O experienta care depinde in totalitate de medic

Nasterea este un moment delicat in viata unei femei. De accee este foarte important sa fi informata , sa discuti cu medicul despre cum va decurge nasterea, sa discuti despre modul in care vei naste si despre ce se intampla daca apar complicatii.

La prima nastere eram informata , am cicit mult , am citit pe forumuri povestiile altor mamici, dar tot nu am fost pregatita pentru ceea ce a urmat.

Sarcina cu Alex a decurs bine, nu erau probleme, doar ca se preconiza ca era mare , peste3500 gr. Cu 6 zile inainte de nastere , am fost la control , era intr-o marti , iar doamna doctor era de garda miercuri . Vroia sa ma vada , ca sa decida daca ma cheama pentru inducerea nastrii in ziua in care era de garda. Aveam contractii false , destul de dese, dar la control s-a dovedit ca , colul era lung , nici o urma pentru inceperea travaliului. Doamna doctor mi-a propus sa vin a doua zi la spital sa imi provoace nasterea cu ajutorul prefuzilor ( ii convenea ei mai mult cand era de garda sa faca acest lucru ) Mi-a zis ca nu garanteaza ca reuseste sa provoace nasterea , iar in cazul in care nu reuseste , trebuie sa raman internata.
Am refuzat , deoarce imi doaream ca nasterea sa aiba loc , atunci cand bebe era pregatit. Acest lucru sa intamplat duminica , cand la 3 noaptea m-am trezit ca sa ma duc la toaleta. Constat scurgerea unui lichid , dar nefiind sigura , de ceea ce mi se intampla , mi-am pus un tampon , si m-am bagat din nou in pat. Simteam cum curge in continuare , m-am dus din nou la baie imi dau seama ca sa rupt apa. Il trezesc pe sot si ii comunic acest aspect , el repede hai sa mergem la spital.
Zis si facut , inainte insa , mi-am facut toaleta , am mai verificat inca o data bagajul, pe la ora 5 eram la spital . Aici toata lumea dormea. Este chemat medicul de garda , care ma verifica, constata ca membrana e rupta dilatatie 2 cm , sunt trimisa sa ma schimb , si sunt dusa intr-o sala de travaliu, iar sotul este trimis acasa.
Se hotareste ca medicul nu trebuie anuntat inca , ca nu am contractii , si nu e cazul sa il trezim la ora aceea.
Candva pe la ora 6 vine o infirmiera si sunt dusa sa mi se faca clisma, apoi revin in salonul cu pricina , unde eram singura. Aveam contractii foarte rare si suportabile , una la 30 de minute. Abia pe la ora 9 sunt din nou bagata in seama de medicul rezident de garda , care vine sa monitorizeze bebele. Totul era in ordine. Se hotareste sa fie anuntata doctorita , care pe la 11 a venit sa ma vada, ma consulta , nu era nici o diferenta fata de ora internarii. Hotareste sa imi puna o perfuzie pentru dilatatie , ii spun ca vreau anestezie epidurala ( ca asa am vrut din start ) , ea anunta anestezistul sa vina, iar ia pleaca la cumparaturi, si imi spune ca vorbim la telefon.
In momentul in care mi-au pus perfuzia , au inceput contractiile erau de intensitate mare , dese , abia puteam sa respir, si abia puteam sa imi incarc bateriile intre ele.
Asta a durat o ora jumate pana cand la ora 13 a ajuns si anestezista.
A incercat sa imi pune anestezia: la prima incercare din cauza contractiilor nu a reusit, apoi au hotarat sa opreasca perfuzia pana imi pune anestezia, a doua incercare nimereste vas de sange , imi zice ca daca nu reuseste din a treia incercare nu imi mai face anestezie. Stau cuminte nemiscatat cu capul in piept, ma tinea o asistenta sa nu ma misc ...operatiune reusita .
Rasuflu usurata , simt cum incepe sa isi faca efectul , dureriile dispar , dar si contractiile devin mai rare in ciuda perfuzii. Aveam dilatatie 5 . Suna doctorita sa intrebe , ii dau raportul si imi zice ca revine mai tarziu. O rezidenta draguta a stat cu mine aproape toata dupamasa si m-a ajutat cu mult calm si profesionalism. Incepusem sa am incredere in ea , ma tot verifica si la un moment dat a inceput sa imi explice cum trebuie sa imping cand va fi momentul. Simteam contractiile dar nu erau dureroase. Intre timp a mai trecut anestezista pe la mine si deoarece nu aveam decat dilatatie 7 imi mai face o doza de anestezic in cateter.
Doctorita mai suna si ea din cand in cand sa intrebe cum sunt, vadit deranjata de faptul ca era deja ora 18 si eu nu mai nasteam.
La ora 19 a venit val vartej , nervoasa , tipand : Ca daca stiam ca dureaza atata , nu mai chemam anestezista sa iti faca anestezia si multe alte comentarii . Am fost mutata in sala de nasteri, cu dilatatie 8 pentru inceperea nasterii. Bebe nu era inca coborat. Mi se zice sa imping desii eu nu simteam ca trebuie . Vede doctorita ca nu merge il cheama pe medicul de garda , care se urca pe burta mea si impinge in locul meu. Impingeam si eu , si el, se tipa hai o data impinge , simt ca ma taie , apoi doctorita isi baga mainile il prinde pe bebe de cap si il trage afara cu putere. Moment in care eu de la forta respectiva imi ridic fundul de pe masa de nasteri. Ca o descreierata , doctorita urla la mine: Doar tigancile fac asa , eu te ajut sa nasti si tu iti ridici fundul !!! Toata lumea din sala de nasteri se uita la doctorita cum tipa , si incercau ca o inbuneze. Bebe imi este fluturat desupra mea , sa il vad , si este preluat si dus in camera copiilor. Ora nasterii 20:00 . Aflu mai tarziu ca are 4040 gr. , scor apgar9.
Eu eram atat de speriata , si atat de incordata , parca nu imi venea sa cred, parca eram intr-un film si nu imi dadeam seama ca eroul pricipal eram chiar eu.
A urmat scoaterea placentei , chiuretaj , cusut . Cusutul a fost live, ca anestezia era trecuta. 6 cusaturi , bagat ac scos ac, bagat ac , scos ac , trasul atei , legatul atei. Imi venea sa ii dau un picior in gura doctoritei.
Hemoragie puternica , nu stia ce sa imi mai faca sa o opreasca, a trimiso pe rezidenta sa cumpere ceva de la farmacie. Imi tot introducea tampoane in vagin, si alertata tot spunea : de ce nu se opreste ? Asta a durat , apoi la un moment dat , uite nu mai curge , de ce nu mai curge ....eu precum spuneam eram acolo si nu imi venea sa cred ca mi se intampla toate cele.
La 21.30 sunt rugata sa cobor de pe masa de nasteri si sa merg in pat , in sala de travaliu. Noroc cu moasa care ma sustinea sa nu cad , ca eu simteam ca ma scurg din picioare.
A venit si doctorita , mi-a pus gheata pe burta , m-a mai controlat o data sa vada daca sa oprit hemoragia, si mi-a spus ca ma suna in 2 ore sa vada cum sunt.Si a plecat . Abia atunci am apucat a imi sun sotul sa ii spun ca am nascut , sa o sun pe mama , si m-am pus pe un plans , de nu m-am mai oprit. Imi era foame, pe sot nu l-au lasat as intre in sala de travaliu, astfel m-am trezit cu soacra pe capul meu. Nu aveam chef de ea, vroiam doar sa stau in bratele sotului. O asistenta a avut grija de mine toata noaptea , din ora in ora venea si ma controla , inclusiv pulsul , tensiunea , imi schimba tampoanele.
Dimineata mi-a spus ca trebuie sa ma ridic sa merg sa fac lipsa mica si ca ea trebuie sa vina cu mine sa se asigure ca fac , am reusit cu greu sa ajung la toaleta. Pierdusem mult sange si simteam ca ma scurg din picioare. A doua zi a venit anestezista sa imi scoata cateterul si doctorita sa ma vada ..imi venea sa o iau de gat pentru felul in care sa comportat ...mi-a dat de intels ca fiecare mai are o zi proasta. O zi proasta , dar chiar cand eu nasc? Acest medic in loc sa fie alaturi de mine in cel mai greu moment , m-a lasat balta.
Pe tot parcursul sarcinii s-a comportat ireprosabil , la fel a facut si toata perioada cat am fost internata. Nimic din comoportamentul ei anterior nu mi-a dat de intelsc ca poate fi de nesimtita.

A doua zi pe la ora 11 am fost mutata in salon , la ora 13 faceam cunostinta cu Alex care dupa cele multe ore petrecute intre oasele mele avea bosa. Doamne ajuta , nu a ramas cu urmari.
Au trecut 4 ani si 8 luni de atunci , si este pentru prima data ca pot sa scriu aceasta poveste fara sa plang . M-am vindecat , a fost greu, a fost traumatizant , nu am putut sa ma bucur de nasterea copilului meu ... abia cand am ajuns acasa , am reusit sa imi descopar copilul, sa inodesc relatia noastra, sa devenim atasati.
Am plans mult , asta a ajutat la vindecare, am vobrit mutl despre aceasta nastere cu prieteni apropiati. Am trecut prin depresie , am depasito cu ajutorul sotului. Am zis ca nu mai vreau alti copii , ca eu nu mai vreau sa trec inca o data prin asa ceva ...uite ca mi-a trecut , si am dat inca o data nastere celei de-a doua minune a mea .

A doua nastere a fost mult mai ok despre ea puteti sa cititi aici:Povestea nasterii lui Dominic Nicolas


In concluzie va sfatuiesc :
-cand va alegeti medicul, cautati pe internet recenzii despre acel medic
-nu ezitati sa intrebati tot ceea ce vreti sa stiti
-discutati despre modul de nastere
-nu ezitati sa schimbati medicul daca ceva nu va convine
-e foate importanta colaborarea in timpul nasterii cu medicul
-sa fiti pregatiti psihic in cazul in care nu decurge totul conform planului
-sa fiti pregatiti pentru alta optiune , de multe ori cezariana e un rau necesar

Ce ma ajutat pe mine mult :
- medicul stia prin ce am trecut prima data
- homeopatele pe perioada travalului la a doua nastere : Mai multe informatii gasiti aici Homeopatia si nasterea
-homeopatele m-au ajutat foarte mult in revenirea de dupa nastere

Ce nu asi face :
-nu as mai face anestezie epidurala
-nu as opta pentru cezariana doar daca este intradevar nevoie
-nu as accepta perfuzie pentru provocare a nasterii , contractiile naturale sunt mult mai usor de suportat decat cele provocate


Informatii interesante gasiti si pe Qbebe.ro la sectiunea Despre nastere si la sectiunea Semnele nasterii g

Va doresc sa nasteti asa cum va doriti si fara incidente !

Make an on-line slide show at www.OneTrueMedia.com

Din culisele maternitatilor romanesti

Irina Popescu este educator prenatal, viitor consilier pentru alaptare si studenta in anul III la Facultatea de Moase, in cadrul UMF Carol Davilla. Cel mai important lucru pentru Irina este faptul ca are doua fete, de trei si respectiv cinci ani, nascute normal. Pe fetita cea mare a alaptat-o timp de un an si opt luni iar pe fetita cea mica a alaptat-o timp de doi ani si unsprezece luni.

A: Am fost foarte impresionata de faptul ca ti-ai alaptat fetele atat de mult timp. Pentru mine alaptarea n-a fost un success, desi am nascut normal, natural, desi cred ca am incercat tot ce se putea (acum zece si respectiv noua ani) pentru a alapta cat mai mult timp posibil. Fetita am alaptat-o cinci luni insa la baiat, care s-a nascut prematur, n-am reusit sa declansez niciun fel de lactatie. Este importanta nasterea naturala pentru atasamentul mama-copil, pentru startul unei alaptari reusite, de-asta am si facut acest preambul, pentru ca eu am indeplinit o conditie, am nascut natural.
I: Natural sau normal? Fara niciun fel de interventii, gen anestezie, oxitocina?

A: Nimic, absolut nimic.
I: Cu separarea mamei de nou-nascut?

A: Da, evident, era in perioada in care iti luau copilul si ti-l aduceau dupa cateva ore. Pe Ariadna am nascut-o pe la ora patru dimineata si imi amintesc de faptul ca imi doream atat de mult sa o vad incat am plecat cu perfuzia dupa mine, la ora sapte dimineata si am spus “va rog, aratati-mi copilul ca nu mai suport”.
I: Deci nu l-ai vazut trei ore dupa nastere?

A: Nu, si nici pe Babu, care, desi se nascuse prematur, era perfect sanatos, nu a stat la terapie intensiva. Acestea erau conditiile atunci.
I: Din pacate astea sunt conditiile si acum. Nu s-au schimbat peste tot conditiile de acum zece ani. In maternitati din pacate, se intervine mult in nastere, medicii sunt pregatiti pentru interventie, pentru patologie; nu prea stiu sa moseasca, sa astepte o nastere naturala, care are nevoie de foarte multa intimitate.

A: Era mare agitatie in salonul in care am nascut. Intrau si ieseau pe usa, erau si cativa studenti care ar fi trebuit sa asiste la nastere iar eu doream intimitate, doream sa nasc linistita incat i-am rugat sa plece. Spui ca e foarte important sa nasti natural, neprovocat.
I: Da, e important sa nasti natural, neprovocat. Provocarea travaliului are consecinte pe termen lung, consecinte pe care nu le stim. In plus, exista un risc mai mare de interventie dupa nastere, de cezariana, de anestezie, de oxitocina (oxitocina sintetica, oxiton perfuzie) care duce la un travaliu mai structurat, cu niste contractii mai sistematizate. Daca a pornit travaliul, e haotic, si se administreaza intravenos oxiton ca sa ajutam si sa terminam mai repede, atunci contractiile devin crancene, pacientele nu pot avea consimtamant informat pentru ca nici nu sunt intrebate.

A: Habar nu ai ce ti se intampla. Deci este recomandata nasterea naturala, neprovocata, neasistata de perfuzie sau altceva.
I: Nemonitorizata continuu, nu la pat. Trebuie sa ai libertate de miscare in travaliu, sa te poti intoarce pe o parte sau pe alta dupa cum simti ca e mai bine.

A: Nu s-a intamplat asa ceva. Eu am stat la pat pana cand am nascut. Mamicile nu stiu, pentru ca ar putea spune, “nu ma mai tine in pat si lasa-ma sa ma plimb, nu-mi atasa nimic de brat, pentru ca eu vreau in primul rand sa nasc natural si in al doilea rand vreau sa-mi alaptez copiii”.
I: Sunt drepturile lor.

A: Ce-ar mai fi de facut in mod special pentru a declansa lactatia dupa nastere?
I: Daca acest travaliu nu este perturbat eu le recomand viitoarelor mamici sa stea cat mai mult acasa, in travaliu, pana ajung la contractii sistematizate, dureroase, la 5-10 minute una de alta. Indicat ar fi sa plece la spital la o dilatatie de 7-8. Dar ele n-au cum sa controleze asta, ajung la spital avand o dilatatie mica si travaliul risca sa fie perturbat; creste adrenalina, daca te simti amenintata si totul se blocheaza.
Daca nu exista dinamica in travaliu, se administreaza oxitocina, sau punem o peridurala pentru calmarea durerilor. Esti nevoita astfel sa faci aceste interventii pe care nu le doreai, prolactina, hormonul maternitatii si al alaptarii, cea care produce lapte, ajungand sa fie inhibata.
Daca oprim acest proces, ceva nu va merge. Oxitocina, hormonul care te ajuta sa expulzezi copilul, este foarte importanta si in alaptare, in ejectia laptelui matern. Este hormonul care scoate laptele matern afara, un hormon foarte timid, un hormon al iubirii care este rusinos. Daca nasti si sunt cinci sudenti si un medic care te taie si te coase si nici macar nu vorbesc cu tine, esti doar material de lucru, iti trebuie o persoana de sprijin care poate fi sotul sau o figura materna.. Femeile care nasc au mai multa increderea intr-o figura materna, fie ca e moasa sau chiar mama, sora sau matusa, cineva care a mai avut un copil. Daca la o ora dupa nastere incercam sa alaptam copilul si il asezam pe abdomen, vom observa ca din reflex, se duce el singurel si prinde sanul pentru ca asta stie sa faca, asa supravietuieste el.
A: Daca ti se ia copilul de langa tine si il tine cateva ore departe, atunci acest instinct de supt este indepartat iar copilul va fi stresat.
I: Copiilor li se dau suplimente de glucoza, sunt spalati, cantariti, li se face vaccinul insa toate astea pot fi amanate, pentru ca dupa nastere exista o perioada care nu se va mai repeta, respectiv primele doua ore, chiar prima ora este vitala pentru mama si copil. Exista un flux hormonal si practic toate canalele sunt deschise, sunt pe receptie. Mama si copilul se privesc in ochi, se creeaza atasamentul. Copilul atunci isi cunoaste mama. Este foarte alert, mai ales dupa o nastere nemedicata, neinvadata. Este o perioada de o ora in care mama si copilul au multa adrenalina, endorfine, si fericire. Ai simtit asta ca mama, nu?

A: Sunt lucruri din viata mea pe care nu mi le mai amintesc exact, dar momentele alea de dupa nastere, cu toata eliberarea...Mi-amintesc discutiile, reactiile asistentei, reactiile doctoritei cu care am nascut, telefoanele care sunau in permanenta, camera in care am fost pusa dupa nastere si copilul… Sunt lucruri care mi s-au intiparit atat de bine in memorie! E absolut incredibil!
I: E cea mai puternica amintire din viata unei femei.

A: Dar nu-mi amitesc momentul in care mi-am pus prima data fetita la san. Imi amintesc cum o cautam disperata.
I: Copiii din neonatologie au reflexul de supt. I-am vazut cum isi mananca pumnii si isi intorc capul stanga-dreapta, cautand sanul mamei iar reflexul de impins ii ajuta sa se catere. Se tarasc sa prinda sanul si e extraordinar sa vezi un copil lasat liber cum isi apuca sanul si mananca, cum se declanseaza secretia lactata si cum mama reuseste sa inceapa o alaptare de succes. Este un start foarte important atat pentru alaptare cat si pentru atasament.

A: Am citit intr-un studiu ca e foarte importanta prima noapte, in afara de aceste prime momente… Fiecare mamica ar trebui sa fie anuntata ca in prima noapte nu se doarme. Prima noapte este pentru tine si copilul tau, indiferent cat esti de obosita sau de stresata.
I: Da. Nu este bine sa separi mama de copil. Trebuie sa se odihneasca impreuna. Totul functioneaza perfect dar se intervine si se perturba procesul acesta natural de legatura, de alaptare, de tot ce au nevoie atat copilul cat si mama. Multe mame ajung la depresii normale sau chiar depresii grave, psihoze, pentru ca ea nu a avut sansa sa cladeasca o relatie, o baza solida cu copilul ei, sa-si inceapa relatia intr-un mod optim. Copilul trebuie sa stea cu mama cel putin in prima ora. Ingrijirile pot fi facute si acolo, pe burtica mamei iar mama trebuie sa faca miscare, sa se plimbe inainte de nastere pentru a naste mai usor si mai repede. Sunt multe lucruri pe care viitoarele mamici nu le cunosc si de aceea se complac in a face ce spun medicii.

A: Pe mine m-au vazut doctorii mancand serios inainte de nastere, pentru ca mi-era ingrozitor de foame si nu mi-au spus sa nu fac asta pentru ca o sa-mi fie rau dupa nastere. Ba chiar m-au certat pentru ca am vomat dupa efortul depus la nastere.
I: Da, din pacate asa se poarta cu pacientii. Doctorii sunt invatati sa practice intr-un anumit fel. Asa se preda in facultati din pacate. Eu, ca moasa, fac studiu individual pentru ca nu am cum sa ma dezvolt in sistemul asta. In maternitatile particulare lucrurile stau altfel dar costa foarte mult, mai ales pentru o familie tanara. Este bine ca viitoarea mama sa mearga la cursuri de educatie pentru nastere.

A: Unde se pot face astfel de cursuri?
I: De exemplu, educatorii cursurilor Lamaze, merg prin spitale dar nu este ceva foarte organizat. Practic prezinta nasterea asa cum este ea acum, nu ca un ideal in nastere. Multe femei aleg cezariana pentru ca le e teama de nasterea normala. Eu fac cursuri Lamaze, intr-o sala prin zona Floreasca.

Puteti vedea site-ul meu www.nastecumsimti.org , unde gasiti si telefonul meu, adresa de e-mail si locatia. Eu merg cu viitoarele mamici si la nastere, cu acordul medicului, pentru ca nu toti medicii sunt deschisi.
Unii medici prefera foarte des sa declanseze acest travaliu, pentru ca sunt de garda, pentru ca trebuie sa plece etc. Cand e vorba de o nastere libera eu merg cu mamicile la maternitate chiar din timpul travaliului si dupa ce vorbim cu medicul, facem un plan de nastere.
Stau cu ele pe toata perioada travaliului, aplicam masuri de confort, masaj, hidroterapie unde este permis, plimbari, coboram scari, urcam, ne distram foarte tare. Apoi, la nastere, incercam sa obtinem o pozitie cat mai folositoare, care sa ne ajute pentru expulzia copilasului. Incercam sa nu obtinem epiziotomie, pentru ca nu este necesara decat in 10-15% din cazuri iar la noi in Romania se practica in 99% din cazuri. La un moment dat facusem o lista cu medicii care nu practica epiziotomia si pe care ii recomandam viitoarelor mamici. E mare lucru sa stii sa asisti o nastere fara sa tai, sa stii ca nu e necesar sa tai ci trebuie sa sustii perineul, sa coordonezi impingerea.
A: Asta inseamna multa rabdare. Daca sunteti insarcinate, daca doriti sa nasteti natural, sa puteti sa alaptati si aveti nevoie de ajutor o puteti gasi pe Irina Popescu pe www.nastecumsimti.org.

Sursa : Itsy Bitsy