29 septembrie 2011

Saptamana Internationala a Bebelusilor Purtati 10 - 16 Oct. 2011



10-16 Octombrie este Saptamana internationala a bebelusilor purtati

In mai multe locatii din toata tara se vor organiza diverse actiuni pe aceasta tema.

In Timisoara evenimentul va fi marcat Sambata 15 Octombire , in Parcul Botanic intre orele 17-20


Va invit sa ne adunam cat mai multe mamici care isi poarta bebelusii (sau mamici curioase despre cum se poarta bebelusii si de ce este mai bine pentru ei asa) sa sarbatorim impreuna Saptamana Internationala a Bebelusilor purtati si la Timisoara.

Dati vestea mai departe si sper sa ne adunam cat mai multe mamici!



Mai multe informatii despre purtarea bebelusilor aflati pe pagina dedicata evenimentului in Romania http://bebelusipurtati.blogspot.com/




Pentru orice alte informatii sau propuneri in legatura cu evenimentul ma puteti contacta la ama2675@gmail.com

https://www.facebook.com/event.php?eid=216657178398467

27 septembrie 2011

Povestea baitelului

Extras din cartea
„Educaţia timpurie a copiilor în vârstă de 0-7 ani”,
Autori: Ecaterina Vrăsmaş, Patricia Herman, Irina Paraschiv, Carmen Anghelescu, Mariana Costea, Lucia Pietraru



POVESTEA BĂIEŢELULUI

Într-o zi, un băieţel s-a dus la şcoală.
Băieţelul era mic,
Iar şcoala era mare.
Dar când băieţelul a văzut
Că intrarea în clasa lui
Se făcea printr-o uşă direct din curte,
A fost foarte fericit,
Iar şcoala nu i s-a mai părut
Atât de mare ca la început.

Într-o dimineaţă,
Când băieţelul se afla în clasă,
Profesoara le-a spus copiilor:
„Astăzi o să facem un desen”.
„Grozav”, s-a gândit băieţelul,
Căci îi plăcea mult să deseneze.
Ştia să deseneze o mulţime de lucruri:
Lei şi tigri,
Pui şi vaci,
Trenuri şi vapoare ...
Şi şi-a scos cutia cu creioane colorate
Şi a început să deseneze.

Dar profesoara a zis: „Aşteptaţi,
Nu începeţi încă”
Şi a aşteptat până i s-a părut că toţi copiii sunt pregătiţi.
„Acum o să desenăm flori”,
A zis profesoara.
„Grozav, s-a gândit băieţelul,
Căci îi plăcea să deseneze flori.
Şi a început să deseneze flori frumoase,
Şi le-a colorat în roşu, portocaliu şi albastru.

Dar profesoara le-a spus copiilor:
„Aşteptaţi, vă voi arăta eu cum să coloraţi”
Şi a desenat o floare roşie cu o tulpină verde.
„Acum puteţi începe”, a zis profesoara.

Băieţelul a privit floarea profesoarei,
Apoi s-a uitat la floarea lui.
A lui era mai frumoasă decât a profesoarei.
Dar n-a spus nimic.
A întors doar pagina
Şi a desenat o floare ca cea a profesoarei,
Era roşie cu o tulpină verde.

Într-o altă zi,
Când băieţelul intrase în clasă prin uşa din curte,
Profesoara le-a spus copiilor:
Azi o să facem ceva din argilă”,
„Grozav”, şi-a zis băieţelul,
Căci îi plăcea să lucreze cu argila,
Ştia să facă tot felul de lucruri din argilă:
Şerpi şi oameni de zăpadă,
Elefanţi şi camioane, ...
Şi a început să frământe bucata de argilă.
Dar profesoara a zis:
„Staţi, nu sunteţi gata să începeţi”,
Şi a aşteptat până ce toţi copiii au fost gata.
„Acum o să facem o farfurie”
A zis profesoara.
„Grozav”, s-a gândit băieţelul,
Căci îi plăcea să facă farfurii.
Şi a început să facă farfurii de toate formele şi mărimile.
Dar profesoara le-a zis coopiilor:
„Aşteptaţi, vă arăt eu cum să faceţi”,
Şi le-a arătat cum să facă o farfurie adâncă.
„Aşa, acum puteţi începe”, a zis profesoara.

Băieţelul s-a uitat la farfuria profesoarei,
Şi apoi la ale sale.
Îi plăceau mai mult farfuriile lui,
Decât farfuria adâncă făcută de profesoară,
Dar n-a spus un cuvânt. Şi-a transformat farfuriile lui într-o bilă mare de argilă
Din care a făcut o farfurie adâncă şi mare
Ca aceea făcută de profesoară.

Şi foarte curând băieţelul a învăţat să aştepte
Şi să privească
Şi să facă lucruri ca cele făcute de profesoară,
Şi foarte curând
N-a mai făcut nimic de unul singur.
Şi s-a întâmplat într-o zi
Că băieţelul şi familia lui
S-au mutat într-o altă casă,
Într-un alt oraş.
Şi băieţelul a trebuit să meargă la altă şcoală.

Şcoala cea nouă era şi mai mare,
Şi nu avea nici o uşă
Prin care să intre direct din curte în clasa lui.
Trebuia să urce nişte trepte înalte
Şi să meargă de-a lungul unui coridor lung
Până ajungea în clasa lui.
În prima zi de şcoală,
Profesoara le-a spus copiilor:
„Astăzi o să facem un desen”,
„Grozav”, şi-a zis băieţelul,
Şi a aşteptat să-i spună profesoara ce să facă.
Dar ea n-a spus nimic,
s-a plimbat doar prin clasă.
Când a ajuns lângă băieţel,
I-a spus: „Tu nu vrei să desenezi?”
„Ba da”, a zis băieţelul.
„Ce desen să facem?”
„Nu ştiu până nu-l faci”, zise profesoara.
„Cum să-l fac?” zise băieţelul.
„Cum îţi place ţie”, răspunse ea.
„Să-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat băieţelul.
„Cum vrei tu”, a fost răspunsul ei.
„Dacă toţi aţi face acelaşi desen,
Şi l-aţi colora la fel,
Cum să ştiu eu cine l-a făcut?
„Nu ştiu”, zise băieţelul
Şi a început să deseneze o floare roşie cu tulpina verde ...

5 septembrie 2011

Diversificarea- diferita de la copil la copil



Diversificarea este un subiect controversat , fiecare medic are schema lui , fiecare medic recomanda altceva,exista n-spe scheme de diversificare.
Daca un medic mi-ar recomanda sa incep sa ii dau copilului la 2 luni suc de portocale a-si schimba medicul. Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda inceperea diversificarii la 6 luni, iar laptele ramne alimentul de baza pana la un an.

Lucrul cel mai important este sa iti asculti copilul, sa fi relaxat ca totul vine de la sine.
Alex pana la 9 luni nu a vrut sa pape nimic in afara de lapte, nu accepta lingurita , nu deschidea gura , nu vroia nimic. Binenteles ca nu mi-a fost usor , cand citeam pe forum ca ceilalti copii de varsta lui papa si inca cat , si ca papa cu placere.(Lecatia: fiecare copil e unic si nu trebuie comparat cu altii ) Cand ma vedeam nevoita sa arunc toate meniurile pregatite cu multa dragoste pentru el imi venea sa urlu.Parca imi facea in ciuda.
Am incercat toate metodele , i-am facut pireul de legume mai subtire , si am incercat sa ii dau cu biberonul ( doamne disperata mai eram :)) ) Copilul meu cand vedea ca in biberon era alta culoare decat ceea a laptelui , refuza. Am incercat si sa ii pun lapte in pireu, totul ajungea la gunoi. Ii faceam suc de morcovi , dar cine sa il guste ? Cu lingura nu vroia , din biberon nu vroia , am incercat si cu fructe dar tot ne loveam de acelas refuz de a deschide gurita cand vedea lingurita. I-am lasat si lingurite la indemana sa se joace cu ele , poate, poate le baga in gurita. Nimic nu a dat rezultat. Puteam sa il las sa se joace si cu monezi , ca el baiat cuminte nu baga nimic in gurita.
Intr-un final mi-am spus ...nu o sa ramana pe lapte pana la 18 ani , m-am relaxat, l-am lasat in voia lui. Pe la 9 luni a cerut si primit un mar pe care l-a rontait cu mare placere, apoi banana , morcov crud , etc

Dominic in schimb e diametral opus : tot ce prinde baga in gurita, ma refer la mancare, nu a avut tentative de a baga pietre sau nisip in gura , cu monezi a incercat , dar am fost pe faza, iar acum daca gasete vreuna mi-o aduce, ah da si placerea lui cea mare capacele de la sticle , de aceea sunt foarte atenta sa nu le aiba la indemana. Dominic s-a autodiversificat pe la 5 luni si jumatate cu pepene rosu. A vazut, a intins mana , s-a servit si imi amintesc si acum cum a supt cu mare placere din bucatica lui de pepene. A trecut pe banana (marea lui placere), mar , legume fierte, a acceptat lingurita din prima , a papat pireuri din legume si le mai papa si acum. E foarte independet , de la 11 lunite manca singurel cu lingurita , stie sa imi spuna cand ii este foame , cere ceea ce vrea, nonverbal, dar ne intelegem noi.

Alex este foarte pretentios la mancare, de multe ori vine in bucatarie :
"Mami ce faci bun , ce bine miroase, hmmm" de zici ca ar papa toata mancarea pregatita. Daca e insa ceva nou se uita si zice : "Mie nu imi place , eu nu am mai mancat asa ceva niciodata" dar nici nu ar gusta. Mananca doar ceea ce cunoaste , stie , nu ii place sa experimenteze lucuri noi.
Dominic nu refuza nimic , seamana cu mama , dar cel mai mare mofturos al familiei e sotul :))

Ca sa impac toate cele 3 parti masculine ale familiei , gatesc fel si fel de preparate, retete pentru bebelusi, retete pentru copii si retete pentru adulti. Foarte important este , ca preparatele sa fie cat mai naturale, facute in casa , indiferent daca este o gustare , un desert sau un fel pricipal. Important e sa evitam E.urile , conservantii si colorantii din comert.

Am sa aleg pentru voi 3 retete favorite :

Micul dejun :
"Omleta cu telemea" sau cum ii zice Alex "Ou ca la bloc":

Ingrediente pentru 2 adulti si 2 copii

6 oua ,
100-150 gr telemea

Ouale se bat bine. Telemeaua se da pe razatoare. In tigaia antiaderenta am pus intai telemeaua. Cand aceasta s-a topit am adugat oule. Amestecam si lasam pe foc pana obtinem consistenta dorita ( mai tare sau mai moale) .


Noi am servit alaturi de castraveti si ardei rosu.

Fel principal :


Chiftele din carne de vita , facute la cuptor



Ingrediente :

1 caserola carne macinata (600gr)
un catel de usturoi
2 oua
condimente : legume dezhidratate, boia de ardei dulce, piper, sare
frunze de patrunjel ( dezhidratate)
jumatate de paine


Se pun ingredientele intr-un castron , se adauga painea inmuiata in prealabil si stoarsa bine. Se amesteca bine, bine , pana obtinem o pasta omogena.
Formam chiftelute pe care la punem intr-o tava pe hartie de copt. Le bagam la cutor ,
la foc potrivit (nu prea tare , ca sa se faca si in interior) in aproximativ 40 de minute au fost gata. Binenteles ca le-am intos si pe o parte si pe alta .


Alaturi de chiftelute merge foarte bine un sufleu de legume



Ingrediente:

O punga legume congelate Royal Mix de la Bonduelle
30 gr faina
50 gr unt
1/2 litri lapte
2 oua
sare , nucsoara
cascaval

-Legumele congelate se pun la fiert pe aburi, sau se oparasc in apa cu sare clocotita.
-Făina şi untul se înfierbîntă într-o cratiţă de 1 l la foc mic, numai un minut, amestecînd mereu şi avînd grijă ca făina să nu se coloreze deloc, apoi se stinge cu laptele fierbinte, adăugat în 2-3 rînduri, amestecînd de fiecare dată. Se sareaza si se pune nucsoara dupa preferinta .
-Intr-un vas termorezistent uns cu unt se pun legumele fierte turnand deasupra sosul alb (bechamel) Se bat cele doua oua se adoauga peste compozita din vas.
-Se da la cuptor 20 de minute pana incepe sa se rumenasca.
-Dupa 20 de minute adaugam felii de cascaval si mai lasam 10 minute pana cand se topeste cascavalul.

Aceasta mancare se poate servi ata rece cat si calda , ca si garnitura sau ca gustare in functie de preferinte . Se pot audauga dupa perferinte orice legume . Cine doreste poate adauga si bucatele de carne fiarta. Lasati frau liber imaginatiei .


Desert
Cheesecake cu visine


4 oua
120 gr. unt
70 gr. gris sau faina ( dupa preferinta)
120 gr zahar brut
1 lingurita praf de copt
250 gr. branza proaspata
250 gr. Ricootta
( se poate pune si 500 gr. branza dulce de vaca si trei linguri de smantana)
un borcan compont de visine fara samburi.


Cuptorul se incalzeste la 180 grade C .
Se separa ouale . Albusurile se bat spuma cu un pic de sare si se pun in frigider.
Untul , zaharul si galbenusele se bat pana devine amestecul cremos. Se amesteca grisul cu praful de copt . Se adauga branza si albusul batut spuma.
Intro forma cu diametru de 18 cm unsa sau tapetata cu hartie de copt se pune compozitia, deasupra se pun visinele bine scurse, si sa da la cuptor pentru 45 de minute . Se opreste cuptorul si se mai lasa 10 minute cu usa interdeschisa.


Am sarit peste gustrai , pai aici nu pot sa va propun decat legume crude gen : morcov, guie, castravete , ardei , conopida sau fructe.

Va dorim diversificare usoara, pofta buna!

Pe Gateste cu Hermine si Alex si pe Retete pentru bebelusi si copii gasiti mai multe retete interesante.






1 septembrie 2011

Casa Zamfirei

Un bebelus invata multe lucruri in bratele unui ingrijitor. Copii purtati sunt mai putin nelinistiti si petrec mai mult timp in stare treaza linistita, stare in care bebelusi invata cele mai multe lucruri despre mediul inconjurator.
Purtatul provoaca sensibilitatea parintilor. Deoarece bebelusul este asa de aproape de parinti , acestia invata sa il cunoasca mai bine. Apropierea asigura increderea.
Sugarii adopta deobicei o pozitie tipica , mai ales atunci cand dorm sau cand sunt ridicati , isi trag piciorele in sus si isi intind bratele , ca si cand ar dori sa cuprinda ceva, iar acest lucru sigur are o motivatie.
In antichitate cand roata inca nu a fost inventata, si cand nimeni nu se gandea la carucior, stamosii nostri erau preocupati de gasirea hranei si isi petreceau cel mai mult timp in picioare. Cine nu putea sa mearga era purtat. Sugarii se prindau de mamele lor . Reflexul de a se agata ( a se prinde ) la nou nascuti exista si in prezent.
Acest relex de prindere, de strangere cu mainile dispare insa in primele saptamani de viata-este de asemenea, lipsit de sens în cazul în care mama nu are nici o blană.
Refelxul picioarelor insa se pastreaza pana cand copilul va merge pe propriile picioare.
Vor mai trece mii de ani pana cand anatomia copilului se va adapta carucioarelor.

Un astfel de purtator este Mei Tai-ul, pe care multi parinti nu si-l permit din cauza pretului. Dar acum avem solutia, la pretul unui port bebe puteti cumpara un Mei Tai.




Pe Mariana o cunosc de pe forumul parinti.com unde impreuna cu Iuri face parte din din generatia 2010 de mamici cu pitici.
Din mainile ei iscusite , ies aceste frumoase "purtatoare" de copii , numite fastuos "MEI TAI-uri", pe care vreau sa vi le prezint si voua.


Mariana a fost draguta si mi-a raspuns la cateva intrebari :

Cum te-ai descrie in doua-trei cuvinte ?


Cine sunt eu? Sunt o femeie implinita, completarea implinirii a venit odata cu aparitia in viata noastra a lui Iuri Vladimir, anul trecut, pe 9 martie! De atunci toate preocuparile mele se invart in jurul existentei lui, toate necesitatile lui, atat fizice cat si afective sunt scopul suprem pentru care existam, ca familie!


Cum ai inceput ? Cum ti-a venit ideea ?



Inca de cand eram insarcinata socializez pe un forum dedicat parintilor, http://www.parinti.com, loc in care am aflat cam tot ce am avut nevoie sa stiu, legat de cum sa ma descurc odata cu “capatarea” noului meu statut de parinte! Aici, rand pe rand, s-au dezbatut numeroase subiecte, de la diversificarea bebelusului pana la vaccinarea lor, de la dormitul alaturi de mama pana la purtarea lui. Tot aici am descoperit cat de important este sa iti alaptezi copilul pentru cat mai mult timp.
Anul trecut imi achizitionasem o masina de cusut, nu foarte scumpa, casnica, dar suficient de utila pentru foarte multe lucruri si scopuri legate de croitorie. Am inceput cu o lenjerie pentru patutul lui Iuri, o paturica, un sac de dormit, odata cu discutia referitoare la purtatul bebelusului a venit provocarea de a-mi confectiona singura un mei tai si chiar sa transform asta intr-un hobby.
Initial am fost dezamagita de piata de desfacere privind posibilele materiale necesare, nu din punct de vedere al aspectului (multe materiale se preteaza) ci al calitatii lor (nu chiar orice bumbac poate atinge pielea bebelusilor) si al pretului destul de ridicat, gandindu-ma ca nu toti parintii si-ar putea permite achizitioarea unui mei tai. In privinta calitatii am rezolvat repede problema, sotul meu avand drumuri dese la Bucuresti, mi-a suras ideea de a achizitiona materialele de la IKEA si sunt extrem de multumita. Dar asta e alta poveste.
Nu a fost deloc greu sa confectionez primul mei tai , nici sa-mi fac, cat de cat, o pagina de prezentare, sa-mi aleg un nume, mai greu mi s-a parut sa “gasesc” potentialii doritori. Ma gandeam ca este foarte greu ca cineva sa-mi acorde incredere, neavand un istoric.
Am trimis un e-mail la cateva prietene, prieteni, la randul lor parinti, Ioana a fost cea care a reactionat afirmativ la propunerea mea si tot ea a reusit sa recomande si sa convinga alte doua mamici! Usor-usor lucrurile au venit de la sine.

Cand ai timp si de cusut si de copil?



Da, o intrebare foarte potrivita si clar adresata de o mama. Am incercat ca pasiunea nou capatata, sa nu imi afecteze, in vreun fel, relatia mea cu Iuri. Am profitat de toate somnicurile lui de peste zi. De curand m-am mutat la casa si totul face sa para mult mai usor, in sensul ca o sa beneficiez si de ore tarzii, la bloc nu mi-am permis sa deranjez vecinii cu zgomotul masinii de cusut.

Ce este un mei tai ?



Este un port-bebe folosit initial in Asia. O bucata de material de 30-50 cm latime si 50-80 cm inaltime, cu trei sau patru bretele de lungimi diferite, doua pentru umeri si doua sau una pentru talie, ce poate fi intrebuintat de la 4-5 luni pana la 15 kg-20 kg, 2-3 ani (daca permite constitutia fizica a mamei:)) ).

Ce aduce in plus un mei tai fata de portbebe-urile clasice?


Este usor de legat, ajustabil, poate fi achizitionat unul singur si sa fie suficient pe toata perioada, daca, atunci cand bebe este mai micut se indoaie banda din talie, o data in plus. Copilul poate fi purtat atat in fata cat si in spate, este un accesoriu exotic ce starneste curiozitate, poate fi purtat pe timp indelungat, greutatea se distribuie pe ambii umeri si deloc in ultimul rand impune o pozitie anatomic corecta pentru bebelus, prevenind astfel displazia de sold.


Unde te putem gasi ?


Sunt oricand binevenite solicitarile, fie ele de mei tai-uri, fie doar de sugestii pentru mamele care doresc sa si-l realizeze singure, pe blogul meu , “CASA ZAMFIREI”, link-ul in intregime: http://casazamfirei.blogspot.com/


Daca dorti sa va purtati copilul , iar acest lucru sa il faceti intr-un mod sanatos , va invit sa o vizitati pe Mariana pe blogul ei personal Casa Zamfirei unde puteti contribui la crearea propriului Mei Tai , alegand materialele in functie de culorile care va plac.

Mai jos puteti vedea "Mei Tai-uri" facute cu multa dragoste si daruire :


Putati-va copiii cu dragoste !