Nasterea este un moment delicat in viata unei femei. De accee este foarte important sa fi informata , sa discuti cu medicul despre cum va decurge nasterea, sa discuti despre modul in care vei naste si despre ce se intampla daca apar complicatii.
La prima nastere eram informata , am cicit mult , am citit pe forumuri povestiile altor mamici, dar tot nu am fost pregatita pentru ceea ce a urmat.
Sarcina cu Alex a decurs bine, nu erau probleme, doar ca se preconiza ca era mare , peste3500 gr. Cu 6 zile inainte de nastere , am fost la control , era intr-o marti , iar doamna doctor era de garda miercuri . Vroia sa ma vada , ca sa decida daca ma cheama pentru inducerea nastrii in ziua in care era de garda. Aveam contractii false , destul de dese, dar la control s-a dovedit ca , colul era lung , nici o urma pentru inceperea travaliului. Doamna doctor mi-a propus sa vin a doua zi la spital sa imi provoace nasterea cu ajutorul prefuzilor ( ii convenea ei mai mult cand era de garda sa faca acest lucru ) Mi-a zis ca nu garanteaza ca reuseste sa provoace nasterea , iar in cazul in care nu reuseste , trebuie sa raman internata.
Am refuzat , deoarce imi doaream ca nasterea sa aiba loc , atunci cand bebe era pregatit. Acest lucru sa intamplat duminica , cand la 3 noaptea m-am trezit ca sa ma duc la toaleta. Constat scurgerea unui lichid , dar nefiind sigura , de ceea ce mi se intampla , mi-am pus un tampon , si m-am bagat din nou in pat. Simteam cum curge in continuare , m-am dus din nou la baie imi dau seama ca sa rupt apa. Il trezesc pe sot si ii comunic acest aspect , el repede hai sa mergem la spital.
Zis si facut , inainte insa , mi-am facut toaleta , am mai verificat inca o data bagajul, pe la ora 5 eram la spital . Aici toata lumea dormea. Este chemat medicul de garda , care ma verifica, constata ca membrana e rupta dilatatie 2 cm , sunt trimisa sa ma schimb , si sunt dusa intr-o sala de travaliu, iar sotul este trimis acasa.
Se hotareste ca medicul nu trebuie anuntat inca , ca nu am contractii , si nu e cazul sa il trezim la ora aceea.
Candva pe la ora 6 vine o infirmiera si sunt dusa sa mi se faca clisma, apoi revin in salonul cu pricina , unde eram singura. Aveam contractii foarte rare si suportabile , una la 30 de minute. Abia pe la ora 9 sunt din nou bagata in seama de medicul rezident de garda , care vine sa monitorizeze bebele. Totul era in ordine. Se hotareste sa fie anuntata doctorita , care pe la 11 a venit sa ma vada, ma consulta , nu era nici o diferenta fata de ora internarii. Hotareste sa imi puna o perfuzie pentru dilatatie , ii spun ca vreau anestezie epidurala ( ca asa am vrut din start ) , ea anunta anestezistul sa vina, iar ia pleaca la cumparaturi, si imi spune ca vorbim la telefon.
In momentul in care mi-au pus perfuzia , au inceput contractiile erau de intensitate mare , dese , abia puteam sa respir, si abia puteam sa imi incarc bateriile intre ele.
Asta a durat o ora jumate pana cand la ora 13 a ajuns si anestezista.
A incercat sa imi pune anestezia: la prima incercare din cauza contractiilor nu a reusit, apoi au hotarat sa opreasca perfuzia pana imi pune anestezia, a doua incercare nimereste vas de sange , imi zice ca daca nu reuseste din a treia incercare nu imi mai face anestezie. Stau cuminte nemiscatat cu capul in piept, ma tinea o asistenta sa nu ma misc ...operatiune reusita .
Rasuflu usurata , simt cum incepe sa isi faca efectul , dureriile dispar , dar si contractiile devin mai rare in ciuda perfuzii. Aveam dilatatie 5 . Suna doctorita sa intrebe , ii dau raportul si imi zice ca revine mai tarziu. O rezidenta draguta a stat cu mine aproape toata dupamasa si m-a ajutat cu mult calm si profesionalism. Incepusem sa am incredere in ea , ma tot verifica si la un moment dat a inceput sa imi explice cum trebuie sa imping cand va fi momentul. Simteam contractiile dar nu erau dureroase. Intre timp a mai trecut anestezista pe la mine si deoarece nu aveam decat dilatatie 7 imi mai face o doza de anestezic in cateter.
Doctorita mai suna si ea din cand in cand sa intrebe cum sunt, vadit deranjata de faptul ca era deja ora 18 si eu nu mai nasteam.
La ora 19 a venit val vartej , nervoasa , tipand : Ca daca stiam ca dureaza atata , nu mai chemam anestezista sa iti faca anestezia si multe alte comentarii . Am fost mutata in sala de nasteri, cu dilatatie 8 pentru inceperea nasterii. Bebe nu era inca coborat. Mi se zice sa imping desii eu nu simteam ca trebuie . Vede doctorita ca nu merge il cheama pe medicul de garda , care se urca pe burta mea si impinge in locul meu. Impingeam si eu , si el, se tipa hai o data impinge , simt ca ma taie , apoi doctorita isi baga mainile il prinde pe bebe de cap si il trage afara cu putere. Moment in care eu de la forta respectiva imi ridic fundul de pe masa de nasteri. Ca o descreierata , doctorita urla la mine: Doar tigancile fac asa , eu te ajut sa nasti si tu iti ridici fundul !!! Toata lumea din sala de nasteri se uita la doctorita cum tipa , si incercau ca o inbuneze. Bebe imi este fluturat desupra mea , sa il vad , si este preluat si dus in camera copiilor. Ora nasterii 20:00 . Aflu mai tarziu ca are 4040 gr. , scor apgar9.
Eu eram atat de speriata , si atat de incordata , parca nu imi venea sa cred, parca eram intr-un film si nu imi dadeam seama ca eroul pricipal eram chiar eu.
A urmat scoaterea placentei , chiuretaj , cusut . Cusutul a fost live, ca anestezia era trecuta. 6 cusaturi , bagat ac scos ac, bagat ac , scos ac , trasul atei , legatul atei. Imi venea sa ii dau un picior in gura doctoritei.
Hemoragie puternica , nu stia ce sa imi mai faca sa o opreasca, a trimiso pe rezidenta sa cumpere ceva de la farmacie. Imi tot introducea tampoane in vagin, si alertata tot spunea : de ce nu se opreste ? Asta a durat , apoi la un moment dat , uite nu mai curge , de ce nu mai curge ....eu precum spuneam eram acolo si nu imi venea sa cred ca mi se intampla toate cele.
La 21.30 sunt rugata sa cobor de pe masa de nasteri si sa merg in pat , in sala de travaliu. Noroc cu moasa care ma sustinea sa nu cad , ca eu simteam ca ma scurg din picioare.
A venit si doctorita , mi-a pus gheata pe burta , m-a mai controlat o data sa vada daca sa oprit hemoragia, si mi-a spus ca ma suna in 2 ore sa vada cum sunt.Si a plecat . Abia atunci am apucat a imi sun sotul sa ii spun ca am nascut , sa o sun pe mama , si m-am pus pe un plans , de nu m-am mai oprit. Imi era foame, pe sot nu l-au lasat as intre in sala de travaliu, astfel m-am trezit cu soacra pe capul meu. Nu aveam chef de ea, vroiam doar sa stau in bratele sotului. O asistenta a avut grija de mine toata noaptea , din ora in ora venea si ma controla , inclusiv pulsul , tensiunea , imi schimba tampoanele.
Dimineata mi-a spus ca trebuie sa ma ridic sa merg sa fac lipsa mica si ca ea trebuie sa vina cu mine sa se asigure ca fac , am reusit cu greu sa ajung la toaleta. Pierdusem mult sange si simteam ca ma scurg din picioare. A doua zi a venit anestezista sa imi scoata cateterul si doctorita sa ma vada ..imi venea sa o iau de gat pentru felul in care sa comportat ...mi-a dat de intels ca fiecare mai are o zi proasta. O zi proasta , dar chiar cand eu nasc? Acest medic in loc sa fie alaturi de mine in cel mai greu moment , m-a lasat balta.
Pe tot parcursul sarcinii s-a comportat ireprosabil , la fel a facut si toata perioada cat am fost internata. Nimic din comoportamentul ei anterior nu mi-a dat de intelsc ca poate fi de nesimtita.
A doua zi pe la ora 11 am fost mutata in salon , la ora 13 faceam cunostinta cu Alex care dupa cele multe ore petrecute intre oasele mele avea bosa. Doamne ajuta , nu a ramas cu urmari.
Au trecut 4 ani si 8 luni de atunci , si este pentru prima data ca pot sa scriu aceasta poveste fara sa plang . M-am vindecat , a fost greu, a fost traumatizant , nu am putut sa ma bucur de nasterea copilului meu ... abia cand am ajuns acasa , am reusit sa imi descopar copilul, sa inodesc relatia noastra, sa devenim atasati.
Am plans mult , asta a ajutat la vindecare, am vobrit mutl despre aceasta nastere cu prieteni apropiati. Am trecut prin depresie , am depasito cu ajutorul sotului. Am zis ca nu mai vreau alti copii , ca eu nu mai vreau sa trec inca o data prin asa ceva ...uite ca mi-a trecut , si am dat inca o data nastere celei de-a doua minune a mea .
A doua nastere a fost mult mai ok despre ea puteti sa cititi aici:Povestea nasterii lui Dominic Nicolas
In concluzie va sfatuiesc :
-cand va alegeti medicul, cautati pe internet recenzii despre acel medic
-nu ezitati sa intrebati tot ceea ce vreti sa stiti
-discutati despre modul de nastere
-nu ezitati sa schimbati medicul daca ceva nu va convine
-e foate importanta colaborarea in timpul nasterii cu medicul
-sa fiti pregatiti psihic in cazul in care nu decurge totul conform planului
-sa fiti pregatiti pentru alta optiune , de multe ori cezariana e un rau necesar
Ce ma ajutat pe mine mult :
- medicul stia prin ce am trecut prima data
- homeopatele pe perioada travalului la a doua nastere : Mai multe informatii gasiti aici Homeopatia si nasterea
-homeopatele m-au ajutat foarte mult in revenirea de dupa nastere
Ce nu asi face :
-nu as mai face anestezie epidurala
-nu as opta pentru cezariana doar daca este intradevar nevoie
-nu as accepta perfuzie pentru provocare a nasterii , contractiile naturale sunt mult mai usor de suportat decat cele provocate
Informatii interesante gasiti si pe Qbebe.ro la sectiunea Despre nastere si la sectiunea Semnele nasterii g
Va doresc sa nasteti asa cum va doriti si fara incidente !
Acum 5 luni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu ezitati sa ne lasati comentarii: