Argumentele mele impotriva vaccinarii

Argumentele mele impotriva vaccinarii
Asaaa... Ma pregatesc pentru vizita obligatorie la pediatra dupa ce implineste David 3 ani si am hotarat ca nu ma mai las antrenata in "discutia" ei despre vaccinare (asa cum o practica ea, stand la 3 metri de mine, cu ochii fie in computer, fie in niste hartii, aruncandu-mi clisee si nedorind nici o secunda sa-mi asculte argumentele sau sa avem o conversatie!), de data asta am redactat un document cu motivele si argumentele deciziei mele de a nu-l vaccina pe David, am s-o rog sa puna foaia la dosarul meu (eventual dupa ce o citeste, haha!) si apoi sa ne vedem fiecare de treaba lui si nimeni nu se mai simte stresat sau (dupa ce o citeste) poate sa vina si sa combata informatiile si argumentele mele, este binevenita, daca poate ;-)

Refuz vaccinarea din urmatoarele motive:

• Nu ma identific cu evaluarea si abordarea bolilor ca in medicina clasica, si anume ca pe o manifestare a unui atac din afara, ca pe o "invazie" de agenti patogeni externi care trebuie eliminati, eu cred in abordarea holistica a oricarei boli si mai ales in cautarea cauzei, nu in tratarea, cu pretul efectelor secundare grave, a simptomelor (prin cortizon, antibiotice etc.). Microbii nu sunt dusmanii oamenilor, altfel specia umana ar fi disparut demult.

• Unul dintre "parintii" industriei vaccinarii, Louis Pasteur, un chimist mediocru care a murit milionar, a fost demascat ca si-a falsificat experimentele, publicand doar rezultatele care-i conveneau lui (vezi cartea "The private science of Louis Pasteur"scrisa de prof. univ. Gerald L. Geison); ce incredere se poate avea intr-o "stiinta" care de fapt a fost si a ramas o dogma si care s-a bazat de la bun inceput pe inselatorie si minciuna, pe dorinta de profit, pe frica si naivitatea oamenilor?? ... Pasteur sustinea de pilda (una din multele minciuni!) ca a folosit virusul rabiei pentru a dezvolta vaccinul antirabic, cu 100 de ani inainte de aparitia microscopului de electroni cu care s-a putut pentru prima oara identifica si izola - si asta doar partial - un virus! Iar in final, pana si Pasteur a admis pe patul de moarte ca "microbul nu e nimic, mediul este totul"! Din pacate, masinaria profitului se pusese prea bine in miscare si functiona ca unsa, astfel incat lumea stiintei nici macar nu a sughitat la dezvaluirea inselatoriilor lui Pasteur, totul a continuat cu business as usual...

• Conform statisticilor oficiale, majoritatea epidemiilor au avut aceeasi evolutie (involutie, mai bine spus) in tari unde se vaccina masiv SI in tari unde nu se vaccina aproape deloc! Ceea ce demonstreaza ca nu vaccinurile au dus la "eradicarea" acelor boli, ci imbunatatirea conditiilor de trai, de igiena etc.

• Nu exista nici un fel de studii independente despre vaccinare. Studiile despre vaccinare sunt organizate si finantate exclusiv de producatorii de vaccinuri. Cu toate acestea, NU EXISTA absolut nici un studiu (fie el si platit de industria farmaceutica, nota bene!) care sa dovedeasca efectivitatea vaccinurilor! Am citit despre un singur studiu pe termen mediu, care a fost facut de catre Aaby si alti colegi ai lui in Guinea Bissau. Acest studiu a durat peste 6 ani, iar rezultatele au fost publicate in 2000-2001. Obiectul studiului a fost un vaccin multiplu (DTP-IPV). Dupa 6 ani s-a constatat ca rata mortalitatii la copiii vaccinati era de doua ori mai mare decat la copiii nevaccinati. Evident ca astfel de studii nu au fost repetate si in alta parte, iar OMS a dat in sarcina altor cercetatori alte studii (de ex. in Burkina Faso) care sa contrazica studiile lui Aaby. Ca sa vedeti ca escrocheria a evoluat mult de pe vremea lui Pasteur...

Iata ce scrie Aaby insusi, impreuna cu echipa lui, despre noile studii:

"First, the Burkina Faso study registered vaccination status from the vaccination card, but did not document who were unvaccinated. In Guinea-Bissau, 35% of the children were not included in the analysis because it was not possible to get information on their vaccination status (card not seen, travelling, lost card). In Burkina Faso, no child was excluded from the analyses, and when the card was not seen it was assumed that the child had not been vaccinated. Hence, the “unvaccinated” group in Burkina Faso was a mixture of unvaccinated with no card and children for whom information was not available because the card was not inspected. Children whose family was not home to present a vaccination card may be a special group with higher mortality for a variety of reasons (e.g. sick, seeking treatment, travelling, living far away from the health centre). Many children classified as “unvaccinated” may have been high-risk vaccinated children seeking treatment elsewhere. For instance, in rural Malawi (unpublished data), mortality was 3-fold higher for absent children than for children examined anthropometrically at home."

"The effect of such misclassification is survival bias: children who die between two visits will remain in the unvaccinated group because their vaccination card was not examined, … For example, a child seen at 3 months of age as unvaccinated and subsequently visited at 11 months of age but having died at 9 months would be classified as unvaccinated even if it had been vaccinated between 3 and 9 months of age."

"To document that there is no problem with DTP outside Guinea-Bissau, Vaugelade and colleagues mention that DTP was not associated with mortality in Senegal with reference to one of our previous studies (4). This is a surprising use of our data. In this study from a high-titre measles vaccination trial, children who had been called for vaccination at 5 months of age and received DTP-IPV tended to have higher mortality than children who had not turned up for vaccination between 5 and 10 months of age (MR=1.60 (0.76-3.37)). If anything, this estimate suggests a negative effect of DTP-IPV which is compatible with our previous estimate from Guinea-Bissau of 1.84 (1.10-3.10) (2) but clearly incompatible with the effect of DTP reported by Vaugelade (1)."

• La fel, vaccinul BCG este doar una din dovezile ca vaccinarea nu este efectiva! Dupa 28 ani (douazeci si opt de ani, oameni buni?!) s-a trezit si Comisia pentru Vaccinare!! Inca din 1979 se aflase ca vaccinul impotriva tuberculozei NU are nici un efect de protectie, dupa ce avusese loc marele studiu din India intre anii 1968-1971, in care fusesera vaccinati peste 364.000 de oameni si se constatase ca taman acolo au avut loc mai multe imbolnaviri si decese decat in oricare alta zona!! Acest studiu a fost publicat abia in 1979 (!?), iar in Germania abia in 1983 si recomandarea pentru vaccinare a fost anulata abia in 1998-1999 (!?). Si cu toate acestea, inca mai exista tari, gen Ungaria, Polonia, Romania, unde vaccinarea BCG este obligatorie si sunt vaccinati bebelusii la cateva zile dupa nastere!!! Mai multe despre vaccinarea BCG am scris AICI.

• Vaccinurile pot avea efecte secundare foarte grave (chiar si in cazul dozelor unice), unele imediate, altele pe termen lung. Urmarile pe termen lung ale vaccinarii nu au fost niciodata si nu vor fi niciodata obiectul vreunui studiu.

• Studiile despre vaccinare compara intotdeauna componente ale unui vaccin cu componente ale altui vaccin, niciodata cu placebo-uri.

• Studiile negative despre vaccinare finantate de industria farmaceutica nu sunt niciodata publicate.

• Studiile de admitere pe piata sunt "secrete industriale" ale firmei producatoare. De ce? Deoarece aceste studii sunt facute pe termen f.f. scurt (ca sa se poata puna in vanzare f.f. rapid vaccinul respectiv) si multe din persoanele cu autoritate de la diversele Comisii pentru Vaccinare sunt in acelasi timp "consilieri" pentru concernele farmaceutice (BUKO 1999) (Martin Hirte: Impfen Pro und Contra, p. 26-27).

• Dovada "efectivitatii" vaccinurilor se bazeaza in mod complet eronat pe cresterea nivelului de anticorpi. Anticorpii sunt proteine din clasa globulinelor care apar ca reactie la introducerea in organism a unor substante straine, ca de ex. bacteriile (antigene). Anticorpii sunt produsi de o categorie de celule albe (plasma) si exista in sange si in lichidul extracelular. Ei nu "recunosc" intreaga structura a antigenului, ci doar o parte, asa-numita determinanta antigena (epitop). Aparitia anticorpilor (ca pura reactie a injectarii unor substante straine in organism!) este echivalata in mod gresit cu protectia fata de infectii, chiar Institutul Koch admite ca prezenta anticorpilor este doar un parametru surogat care nu garanteaza nici o protectie! Din perspectiva imunologiei moderne ar fi recomandat sa se masoare "succesul" unui vaccin nu numai dupa numarul de anticorpi (umoral), ci mai ales prin masurarea celulelor T si aici in mod special prin modificarile in echilibrul Th1/Th2. Anticorpii sunt doar un mic fragment din intregul sistem imunitar si nimeni nu stie ce influenta poate avea pe termen lung introducerea in organism a atator substante straine.

• Calea naturala de imbolnavire este prin piele sau mucoasele respiratorii/stomacale, in timp ce un vaccin nu respecta aceasta cale si astfel sunt injectate direct in organismul unui bebelus urmatoarele substante: virusi vii sau "amortiti", amestecati cu aldehida formica, hidroxid de aluminiu, sulfat si fosfat de aluminium, mercur, sulfat de amoniu, fenoxyetanol (antigel!), cloroform, monofosfat si difosfat de potasiu, gelatina, polisorbat, sorbitol, tributilfosfat, glycerol, neomicina, sulfat de neomicina, monosodiumglutamat, hidroliza de caseina din pancreas de porc, fermenti modificati genetic, fenol (acid carbolic), borax, metanol, coloranti, resturi de proteine MRC5, antibiotice, endotoxine bacteriene, fungi modificati genetic, latex, culturi de celule embrionale de pui, resturi din culturi animale si umane (da, celule de fetusi umani!!), proteine straine crescute pe rinichi de maimuta ETC. Cu alte cuvinte, substante pe care le-ati evita ca pe Necuratul daca le-ati gasi pe eticheta vreunui produs alimentar si nu ati vrea sa le consumati pe cale orala sunt injectate in organismul unui bebelus la cateva luni de viata!

• Vaccinurile stimuleaza in mod principal sistemul imunitar umoral (producerea de anticorpi) si nu pe cel celular. Insa in primii ani de viata tocmai sistemul imunitar celular este cel care se declanseaza automat ca sistem imunitar principal, ceea ce la o vaccinare nu se intampla. Inca o dovada ca vaccinurile nu au cum sa fie efective.

• Vaccinul contra poliomielitei a fost unul din primele vaccinuri antivirale. Pus la punct de biologul Salk, el a fost fabricat pornind de la culturi de virus pe rinichi de maimute. Zeci de milioane (ZECI DE MILIOANE!!!!) de copii au fost vaccinati pana in 1960, data la care s-a descoperit ca fusese contaminat cu virusul SV40 al maimutei, virus care scapase atentiei fabricantilor de vaccinuri si care, dupa cum se va afla prea tarziu, provoaca tumori la hamsteri si cancer la om, dupa cum au aratat unele experimentari asupra tesuturilor umane (Shah K, Nathanson N.: Human exposure to SV40: review and comment. Am J Epidemiol. 1976 Jan; 103(1):1-12). Desi vaccinul lui Salk fusese declarat cu mare tam-tam "safe, effective and potent", in 1960 Sweet si Hilleman au descoperit virusul SV40, cancerigen, in rinichii de maimute servind la pregatirea vaccinului antipoliomielitic, dupa ce milioane si milioane de copii fusesera vaccinati. Ce ma poate impiedica sa cred ca in fiecare sarja de vaccinuri s-ar putea strecura asemenea "greseli" de contaminare si ar dura din nou zeci de ani pana cand s-ar afla adevarul?

• Bolile copilariei sunt ce-i drept neplacute, dar total inofensive la copiii sanatosi.

• Copiii vaccinati nu sunt in nici un caz mai sanatosi decat cei nevaccinati. De cand il am pe David am cunoscut si am avut contact frecvent cu alti 16-17 copii, dintre care David a fost cel mai putin bolnav, singurul care in 3 ani a avut doar o singura raceala adevarata la activ si nu a cunoscut nici un fel de virusi stomacali, stari de voma, otite etc. (da, uite ca am tinut evidenta, fiindca mi-era important sa fac si eu micul meu "studiu" privat)!

• Asa cum am putut observa la fiecare vizita la pediatrii pe care i-am cunoscut, vaccinarea este o afacere cu frica oamenilor, ori eu refuz sa iau decizii vitale pentru sanatatea copilului meu bazandu-ma pe frica. Frica este un foarte prost sfatuitor in viata.

• Politica de intimidare practicata cu ideea "imunitatii de turma" nu ma impresioneaza pentru ca este complet falsa. Teoria imunitatii turmei a fost dezvoltata in 1933 de catre Hedrich, care studiase epidemiile de pojar in SUA intre 1900-1931 (multi ani inainte de aparitia primului vaccin impotriva pojarului) si observase ca epidemiile apareau doar acolo unde mai putin de 68% din copii dezvoltasera o imunitate naturala fata de pojar. Teoria se baza deci pe principiul ca toti copiii dezvoltau imunitate dupa ce fusesera bolnavi sau expusi la boala. Teoria imunitatii turmei se referea exclusiv la procesele naturale si nu avea nimic de-a face cu vaccinarea. In clipa cand 68% din populatie isi construia propriile mecanisme naturale de imunitate, nu mai aveau loc nici un fel de epidemii. Ulterior, amicii injectiei au preluat teoria pentru procesul vaccinarii si au marit cifra de la 68% la 95% (!?), fara vreo justificare stiintifica!!

• Copiii nevaccinati nu pun pe nimeni in pericol!! Copiii vaccinati pot la fel de bine sa fie purtatori de virusi si bacterii care sa declanseze diverse boli. In plus, daca parintii care isi vaccineaza copiii au o incredere atat de mare in aceasta procedura, de ce tot ei sunt primii care se isterizeaza cand e vorba de boli contagioase?? Culmea ironiei: parintii copiilor nevaccinati nu intra deloc in panica atunci cand se flutura prin ziar stirile despre vreo noua "epidemie"...

• Trecerea prin bolile copilariei in mod natural protejeaza de boli grave la maturitate. Prin reprimarea bolilor acute (bolile copilariei) se ajunge mai tarziu la o agravare a bolilor cronice. Cand incercam sa suprimam febra prin medicamente, ii luam organismului capacitatea de a lupta singur cu infectiile, la fel si cu vaccinurile: incercand suprimarea bolilor copilariei, ii luam organismului unui copil capacitatea de a invata cum sa se apere singur impotriva infectiilor.

• De multe ori, vaccinurile provoaca exact bolile impotriva carora pretind ca protejeaza. De prin anii '70 nu mai exista, de pilda, decat poliomielita de vaccin, cauzata de vaccinuri! Dar se vaccineaza in continuare, ca goana dupa profit nu cunoaste logica.

• Vaccinurile sunt daunatoare, nenaturale si - printre altele prin efectul lor imunosupresiv si prin efectele nestudiate inca ale introducerii in organismul uman a tot felul de substante genetice straine - sunt suspectate ca provoaca pe termen lung alergii, artrita, diabet, boli autoimune, encefalopatie, leucemie, scleroza multipla, sindromul Guillain-Barré, autism, cancer si multe alte boli.

• Vaccinurile ataca si slabesc sistemul imunitar si predispun astfel la imbolnaviri ulterioare tot mai grave. Mai multe informatii foarte utile si logice despre ce este sistemul imunitar si cum il distrug vaccinurile puteti gasi AICI.

• Tot mai multi medici se pronunta impotriva vaccinarii si isi exprima indoielile legate de efectivitatea si lipsa de efecte secundare grave ale vaccinurilor.

* * *

Cred ca am cuprins cam toate argumentele :-)


Sursa: Jurna si introspectii de mamica

Adevarul despre vaccinuri spus de profesor dr. Pavel Chirila

V-aţi întrebat de ce nu sunt primiţi la grădiniţă, la şcoală sau la liceu copiii din România dacă nu au multe, extrem de multe vaccinuri făcute??? V-a informat cineva corect şi complet asupra efectelor şi riscurilor la care sunt expuşi copiii în urma vaccinării??? V-a cerut cineva acordul pentru ca vaccinul să fie administrat copilului??? Şi-a asumat cineva răspunderea şi dacă da…cum???



Începem dezvăluirile de azi, pagini cumplite din „Dosarul Secret” al vaccinurilor, cu interviul luat de Cristela Georgescu reputatului Profesor Dr. Pavel Chirilă. Citiţi, înţelegeţi şi…povestiţi şi celor care nu ştiu!!!



1.Domnule doctor, care este schema de vaccinare pentru un copil în România?


Până la 3 ani, schema de vaccinare propusă de Ministerul Sănătăţii, cuprinde… 26 de vaccinuri (incluzând şi rapelurile); chiar dacă nu sunt 26 de înţepături se ajunge la aceasta cifră datorită polivaccinurilor ( ex: Infarix conţine 6 tulpini).

2.Ce inseamna schema obligatorie si cate vaccinuri cuprinde ea? Dar cea optionala?


Noţiunea de obligatoriu şi opţional este… falsă. Nici o vaccinare în Europa nu este obligatorie. Zic medicii de familie că este obligatorie, dar legal nu este. Reglementarea românească prevede obligativitatea medicului de a vaccina copilul dacă părinţii cer lucrul acesta şi dacă nu există contraindicaţii.

3.De cand si cum s-a ajuns la un numar atat de mare de vaccinuri?


În urmă cu 30-40 de ani exista o schemă minimală de vaccinuri. Pe măsură ce laboratoarele au preparat noi vaccinuri, medicii (la indicaţia Ministerului Sănătăţii) le-au prezentat populaţiei ca „benefice”, „necesare” şi „obligatorii”…

4.Cand, cine si cum au fost facute aceste scheme? Care sunt legile care le reglementeaza? Cum pot fi ele modificate?


Ministerul Sănătăţii şi organismele afiliate (epidemiologie, comisii superioare de vaccinologie, programe de prevenţie, etc.) sunt cei care prezintă şi recomandă vaccinurile medicilor de familie. Legea este bună: vaccinările nu sunt obligatorii (în baza Cartei drepturilor omului, în baza Cartei drepturilor pacientului, a dreptului la liberă decizie, etc).

5.In Romania, fata de alte tari (de ex. Austria, unde planul de vaccinare are doar statut de recomandare) planul de vaccinare obligatorie este o conditie pentru a putea fi inscris la gradinita, scoala, activitati colective. De ce nu avem dreptul la optiune?


Decizia de a nu înscrie un copil la şcoală sau grădiniţă pentru că nu e vaccinat este un alt abuz, de data aceasta al directorilor de şcoală şi grădiniţă; în special ale celor de stat (pentru că salariaţii statului nu au libertatea de gândire şi decizie a celor privaţi). Nu există nicio reglementare a Ministerului Educaţiei sau a Ministerului Sănătaţii care să condiţioneze înscrierea la şcoală de vaccinările făcute. În realitate avem dreptul la opţiune. Dacă s-ar merge în justiţie părinţii ar câştiga întotdeauna.

6.Care ar fi solutia ca totusi copilul sa urmeze un parcurs normal social, daca nu este vaccinat?


Societatea civilă are două soluţii:
-să reacţioneze şi să impună legea;
-să-şi înfiinţeze şcoli private care sunt dispuse să respecte legea copiilor.


7.Ce risca medical un parinte care refuza sa urmeze schema de vaccinare?


Pentru a vă răspunde la această întrebare vă dau un singur exemplu: România este cea mai vaccinată ţară contra tuberculozei şi de ani de zile este prima din coada Europei la incidenţa şi prevalenţa tuberculozei. Ţările nordice nu şi-au vacciant niciodată şi nu işi vaccinează populaţia împotiva tubercuozei. Şi nu au nici un caz de tuberculoză sau au o incidenţă foarte mică.


8.Care este legislatia europeana in materie de vaccinare? Dati-ne va rugam exemple din alte tari membre UE?


Legislaţia europeană este identică cu a noastră: niciun vaccin nu este obligatoriu, este doar opţional (adică se face la cerere).

9.Credeti ca vaccinarea a devenit de fapt „o afacere” bazata pe teama indusa si lipsa de informare?
Exact. Aţi anticipat răspunsul.

10.Unde se pot informa parintii in mod complet si eficient despre tematica vaccinarii?


Pentru specialişti - în studiile de specialitate, pentru publicul larg - pe site-urile dedicate vaccinurilor. Este suficient să acceseze cuvântul cheie „vaccin” sau „vaccinare” sau „vaccinuri”.


Sursa

Cum pot fi prevenite si vindecate bolile infectioase grave fara a apela la vaccin?

Glicemia normală şi vitamina C, condiţii pentru o imunitate ridicată
sau despre cum ne putem apăra de bolile infecţioase


Din păcate, după cum spunea Sir Richard J. Roberts, laureat Nobel, ştiinţa medicală a zilelor noastre este puternic influenţată de interesele marilor companii farmaceutice, într-atât încât studii esenţiale pentru sănătatea omenirii sunt trecute sub tăcere, iar altele făcute la comandă sunt super-mediatizate. Având în vedere aceste lucruri, începând cu acest număr vom scoate la iveală câteva dintre marile descoperiri ale ştiinţei medicale a modernităţii, pe care ar fi bine dacă fiecare dintre noi le-ar lua mai în serios.

Vom începe cu abordarea metodelor de vindecare care s-au experimentat în cazul uneia dintre cele mai grave boli infecţioase: poliomielita. Aceste studii sunt relevante pentru tratarea bolilor infecţioase îndeobşte, în condiţiile în care trăim sub presiunea mediatică a psihozei gripei porcine.

Este greu sau imposibil de găsit în manualele facultăţilor de medicină o altă metodă de prevenire şi tratament a poliomielitei şi a altor boli similare în afara vaccinului. Şi, totuşi, realitatea se pare că arată altfel. Au existat tratamente eficiente, au fost aplicate pe oameni, s-au obţinut rezultate – dar tratamentele respective nu s-au făcut cu substanţe sau formule patentabile, deci nu aduceau bani unei anumite industrii. Ca urmare, au fost trecute sub tăcere.

În 2004, doctorul Juan Manuel Martinez Mendez a publicat un foarte interesant articol în publicaţia Townsend Letter for Doctors and Patients. Aşa cum precizează autorul, articolul este „un mic tribut către marii oameni de ştiinţă aproape necunoscuţi în şcolile medicale de astăzi. Ei merită recunoaştere pentru modul în care au înţeles cauzele reale ale bolilor acute şi cronice, cât şi pentru abordarea corectă pe care au avut-o în prevenirea şi tratarea respectivelor boli”.

Întrebarea pe care şi-a pus-o autorul este dacă „poliomielita şi bolile similare pot fi prevenite, tratate sau vindecate fără vaccinare. Mai multe studii de caz arată că au fost folosite cu succes metode alternative de tratament şi prevenire în timpul epidemiilor din anii ’50. În acea perioadă, metodele alternative de prevenire şi tratament a poliomielitei au fost neglijate în favoarea vaccinării în masă. Este vorba de trei abordări: a) administrarea orală sau intramusculară / intravenoasă a vitaminei C; b) administrarea orală a unei soluţii de clorură de magneziu şi c) aplicarea unei diete ce limitează aportul de zahar”.

Rolul nutriţiei în dobândirea şi menţinerea sistemului imunitar a fost ignorat sau insuficient înţeles, dar mai ales insuficient şi incorect comunicat. De exemplu, nu s-a scris despre rolul glicemiei în imunitate, nici despre rolul vitaminei C în doze considerate mari, deşi cercetările pe animale arată că aceste doze sunt necesare şi au efecte deosebit de bune asupra organismului.

Regulile sunt simple şi se pot observa la animale:

* glicemia normală constantă este unul dintre cei mai importanţi factori pentru imunitatea şi eficienţa funcţionării organismului;
* vitamina C în doze mari are efecte deosebite, acţionând ca un antiviral.

Societatea Internaţională de Medicină Ortomoleculară menţionează în articolul „Vitamina C ca antiviral: totul este doza”:

„Corpurile noastre nu pot produce vitamina C, deşi majoritatea animalelor poseda încă mecanismele prin care produc cantităţile necesare de vitamină C. Dar de cât de multă vitamină C avem nevoie? Argumentele pot fi găsite dacă ne uitam la câtă vitamină C produc animalele în corpurile lor. Răspunsul este: multă vitamină C. Majoritatea animalelor produc o cantitate ce corespunde la un adult uman cu 5.000 – 10.000 de mg de vitamina C pe zi. Este puţin probabil ca animalele să fi ajuns să producă atât de multă vitamină C dacă nu ar fi avut nevoie de ea şi dacă nu ar fi folosit-o. Chiar şi în celulele din multe ţesuturi umane, concentraţia de vitamină C este şi de 25 de ori mai mare decât concentraţia din sânge.

Nevoia de vitamină C a fiecărei persoane diferă datorită deosebirilor genetice şi biochimiei individuale. Mai mult, corpurile noastre trec prin nivele diferite de stres şi consumăm alimente diferite. De aceea, nivelul de vitamină C pentru un adult ce doreşte să-şi menţină sănătatea variază între 2.000 şi 20.000 de mg pe zi. Linus Pauling lua personal 18.000 de mg de vitamina C pe zi (18 grame). A fost ridiculizat de nenumărate ori pentru asta, dar este interesant de observat că d-rul Pauling avea două premii Nobel mai mult decât criticii săi. A murit la vârsta de 93 de ani. Dr. Abram Hoffer, coleg cu dr. Pauling, lua şi el megadoze de vitamină C şi a recomandat cu succes dozele mari de vitamină C către mii de pacienţi, în cei 55 de ani de practică medicală. Dr. Hoffer a murit la vârsta de 91 de ani”.

Dar să ne întoarcem la articolul doctorului Juan Manuel Martinez Mendez:

„Întâi a fost contribuţia de excepţie a d-rului Benjamin Sandler, un nutriţionist care a observat că iepurii nu se îmbolnăvesc de poliomielită: «Autorităţile au observat că în mod normal iepurii sunt rezistenţi la viruşii poliomielitei. Dr. Sandler a mai observat că studiile arată că nivelul glicemiei iepurilor nu scade niciodată sub 100 mg» (1)i. Dar declanşarea unei hipoglicemii în condiţii de laborator era posibilă, şi ceea ce s-a observat după instalarea hipoglicemiei a fost că «animalele prezentau simptome de infecţie în aproximativ 10 ore de la inocularea intracerebrală a virusului» (2). De asemenea, în circumstanţe normale, corpul unui iepure produce zilnic vitamina C într-o cantitate ce corespunde, la un adult de 70 de kg., unor valori cuprinse între 1.547 şi 15.820 mg. (1,547 gr. şi 15,820 gr.). În condiţii de stres sau infecţie, cantitatea de vitamina C sintetizată se cvadruplează uşor (3).

Dr. Benjamin Sandler a descoperit că dacă vrei să previi poliomielita, turbarea, tuberculoza, pneumoniile, infecţiile recurente etc. este necesar să eviţi atât hipoglicemia, cât şi hiperglicemia.

Zahărul din sânge şi oxigenul sunt cele două ingrediente ale „combustibilului” ce „arde” constant în fiecare ţesut al corpului. Pentru ca organismul să funcţioneze cu eficienţă maximă (incluzând şi „mintea”), cantitatea de glucoză din sânge trebuie să fie echilibrată de cantitatea de oxigen din sânge. Dacă nivelul de glucoză în sânge variază constant, atunci se instalează hipoxemia (oxigenarea insuficientă). Hipoglicemia cauzează hipoxemie în ţesuturi şi aceasta, la rândul ei, poate duce la o mulţime de probleme. Din câte ştiu, d-rul Sandler a condus o campanie unică în vara lui 1948. Timp de patru luni şi jumătate, cetăţenii din Carolina de Nord au urmat sfaturile doctorului şi o dietă specifică. «Astfel am ajuns la o formulă simplă de a preveni poliomielita: eliminarea din dietă a zahărului şi a alimentelor ce conţin zahăr, precum şi reducerea consumului de alimente ce conţin amidon» (2). Dr. Sandler a mai scris: «Pot afirma fără rezerve că o astfel de dietă, strict controlată, poate genera în 24 de ore un grad de rezistenţă a corpului uman suficient de ridicat pentru a combate boala» (2). Aproape 5.000 de cazuri de poliomielită au fost prevenite.

«În timpul verii din 1949, cetăţenii din Carolina de Nord au redus consumul de zahar cu 90%, şi numărul cazurilor de poliomielită a scăzut în acest stat cu acelaşi procent» (10).

Nu a existat o campanie propriu-zisă în 1949 (au fost raportate 229 de cazuri de poliomielită), dar numărul a fost mult mai mic decât în 1948 (2.498 de cazuri raportate) – şi aceasta datorită faptului că «părinţii din Asheville şi-au amintit de sugestiile legate de dietă şi le-au urmat şi în 1949» (2).

După încheierea acestei campanii generate de unul singur, dr. Sandler a decis în 1951 să publice uluitoarele rezultate ale muncii sale.

După ce întreaga dramă a epidemiilor a fost observată, dr. Sandler şi-a prezentat concluziile realistice şi pragmatice: «Metoda pe care eu o ofer ca protecţie împotriva poliomielitei se bazează pe conceptul că menţinerea unui nivel normal de zahăr în sânge previne invadarea ţesuturilor organismului de către virusul poliomielitei şi astfel se previne infecţia». Şi, mai departe, «după o cercetare intensă, timp de 12 ani, a relaţiei dintre dietă şi susceptibilitatea la infecţii, nu numai în cazul poliomielitei, ci şi în infecţiile respiratorii comune şi tuberculoză, m-am convins că prin nutriţie adecvată organismul uman se poate proteja singur împotriva infecţiilor». Şi doctorul a mai adăugat: «Cunoaşterea este putere». Toate astea au fost scrise în 1951! (2)”

Vindecarea poliomielitei în 48 de ore

Cea de-a doua abordare a fost cea a doctorului A. Neveu, care administra persoanelor ce tocmai contractaseră poliomielita o soluţie simplă, dar extrem de eficientă: 20 gr. clorură de magneziu, dizolvată în 1 litru de apă (soluţia putând fi folosită şi în cazul nou-născuţilor, precum şi al persoanelor în vârstă). Aceşti oameni au fost vindecaţi în 48 de ore (4). Păreau a fi sub o „protecţie sigură” şi se pare că numai persoanele care nu au urmat recomandările s-au îmbolnăvit.

Un pionier al medicinei ortomoleculare

Doctorul Fred R. Klenner a avut o altă abordare. În timpul epidemiei de poliomielită din 1948 din Carolina de Nord, d-rul Klenner le-a administrat la 60 de pacienţi afectaţi de poliomielită doze masive de vitamina C, la fiecare 2 sau 4 ore – fie oral, fie intramuscular sau intravenos. Rezultatul a fost recuperarea pacienţilor în 3-5 zile (5).

Studiu de caz: poliomielita

„Deşi am reuşit să vindecăm multe cazuri de poliomielită folosind doze masive de acid ascorbic, un anume caz demonstrează valoarea vitaminei C. Doi fraţi erau bolnavi de poliomielită. Acestor doi fraţi li s-au administrat intravenos 10 şi 12 grame de vitamină C, în funcţie de greutate; administrarea s-a făcut cu o seringă de 50 cm3, de patru ori la fiecare 8 ore şi apoi de alte patru ori la fiecare 12 ore. Li s-a mai administrat 1 gram de vitamină C pe cale orală, la fiecare 2 ore. S-au recuperat complet şi amândoi au devenit vedete atletice în liceu şi la colegiu. Un al treilea copil, un vecin, aflat în grija altui medic, nu a primit vitamina C. Şi acest copil a supravieţuit. Tânăra femeie este încă nevoită să poarte bretele ajutătoare pentru braţe (6).

Dr. Fred R. Klenner a scris despre acţiunea-cheie extraordinară a vitaminei C: „Am reuşit să adunăm suficiente dovezi clinice care dovedesc fără echivoc că vitamina C este ceea ce avem nevoie în tratarea bolilor generate de tot felul de viruşi. Mai mult, vitamina C este un adjuvant major în tratarea altor boli infecţioase” (7).

Realmente exasperat de părerile colegilor de breaslă, d-rul Klenner concluziona în lucrarea sa din 1959 publicată în Tri-State Medical Journal: „Când boala este în forma sa acută, administrarea de acid ascorbic în cantităţi adecvate, atât oral cât şi injectabil, va duce la recuperarea rapidă a pacientului. Credem că administrarea de vitamină C trebuie făcută injectabil, în cantităţi ce corespund de la 250 mg. până la 400 mg. per kilogram-corp, la fiecare 4 până la 6 ore, timp de 48 de ore, apoi la 8 până la 12 ore. Doza administrată oral este o doză ce poate fi tolerată. Celor ce spun că poliomielita este o boală care nu se poate trata, eu le spun că mint. Poliomielita în formă acută poate fi vindecată în 96 de ore sau mai puţin. Rog autorităţile să încerce această metodă” (The Origin of the 42-Year Stonewall of Vitamin C, Robert Landwehr 1. 1250 Grizzly Peak, Berkeley, CA 94708. From Journal of Orthomolecular Medicine, Volume 6, Number 2, 1991, pp. 99-103).

Rolul neaşteptat al pâinii negre

Mai târziu, R. Klenner a mai adus un argument legat de motivul apariţiei paraliziei la unele cazuri de poliomielită:

„..revăzând cercetările lui McCormick în cazul celor 50 de cazuri de poliomielită dinăuntrul şi din afara oraşului Toronto, Canada, în timpul epidemiei din 1949, am observat că familiile care mâncau pâine neagră şi s-au îmbolnăvit de poliomielită nu au dezvoltat paralizii; pe când în familiile în care se consuma pâine albă, mulţi dintre copiii care au avut poliomielită au dezvoltat paralizii. Ideea este că pâinea neagră conţine de 28 de ori mai multă vitamină B1 decât pâinea albă. În mod evident, paraliziile ce complica poliomielitele acute par să se datoreze lipsei de vitamină B1” (Massive Doses of Vitamin C and the Virus Diseases: Klenner, Southern Medicine & Surgery, April 1951).

Din informaţiile şi cazurile prezentate mai sus, paşii de vindecare a poliomielitei trebuie făcuţi într-o secvenţă precisă şi sincronizată:

* trebuie administrat nutrimentul adecvat, în dozaj corect şi la intervale ce depind de reacţiile fiecărui individ; se are în vedere vitamina C şi magneziul;
* se previne apariţia hipo- sau hiperglicemiei;
* se urmăreşte redobândirea mobilităţii pacientului, el însuşi mobilizându-se sau fiind ajutat de cei ce-l îngrijesc;
* se administrează vitamina B1 sau tiamină pentru terminaţiile nervoase suferinde, urmărindu-se în genere rezolvarea avitaminozei.

Ne oprim aici cu redarea textului din articolul scris de doctorul Juan Manuel Martinez Mendez. În partea a doua, vom trece în revistă şi restul informaţiilor din articol, dar şi multe alte informaţii despre rolul vitaminelor aşa cum sunt ele privite de medicina ortomoleculară.

Prof. Elena Anastasiu

Note bibliografice:

1. William Duffy. Sugar Blues 1975 Extracted/edited from his book. First published by Chilton Book Co. Padnor, PA, USA. Currently published by Warner Books, USA. Extracted from Nexus Magazine, Volume 7, Number 1 (December 1999 – January 2000). http://www.nexusmagazine.com

2. Benjamin P. Sandler MD. Diet Prevents Polio 1951. The Lee Foundation for Nutritional Lucrarea poate fi obţinută de la adresa http://www.soilandhealth.org

3. Megascorbate therapies: Vitamin C in Medicine: Vol 1, 1 Vitamin C: How Much is Enough by Patrick Holford; http://www.vitamincfoundation.org/mega_1_1.html#HOLFORD

4. Docteur A. Neveu. Comment prevenir et guerir la poliomyelite Traitement cytophylactique des maladies infectieuses par le chloride de magnesium Cinquieme 1968 Edition Depot legal 4eme trimestre Editions Dangles, 38, rue de Moscow, Paris. (8eme); http://soignez-vous.com

5. Frederick R. Klenner, M.D., Reidsville, North Carolina July, 1949, 209-214 Southern Medicine & Surgery The Treatment of Poliomyelitis and Other Virus Diseases with Vitamin C. Fred Klenner, M.D. Cured Polio in 1948 with Intravenous Sodium Ascorbate; http://www.orthomed.com/polio.htm

6. Frederick R. Klenner, M.D., F.C.C.P. Journal of Applied Nutrition Vol. 23, No’s 3 & 4, Winter 1971 Observations On the Dose and Administration of Ascorbic Acid When Employed Beyond the Range Of A Vitamin In Human Pathology; http://www.orthomed.com/klenner.htm

7. Fred R. Klenner, M.D. Reidsville, North Carolina The Use of Vitamin C as an Antibiotic -the foundation of the oxidation redux system now through greater dosage reveals its outstanding qualities as a non-toxic antibiotic. The Journal of Applied Nutrition, Volume 6, 1953, pp. 274-278; Revised Corrections and formatting [c] 1999

8. T. L. Cleave, M. R. C. P. (Lond.); Formerly Director of Medical Research, Institute of Naval Medicine The Saccharine Disease, Conditions caused by the Taking of Refined Carbohydrates, such as Sugar and White Flour. 1974 Bristol John Wright & Sons Limited; http://www.soilandhealth.org/02/0203cat/0203longevitylibcat.html

9. Neil Z. Miller. Vaccines: Are They Really Safe And Effective? A parent’s Guide to Childhood Shots. 2001 New Atlantean Press, PO Box 9638, Santa Fe, NM 87504; http://www.thinktwice.com

10. Dr. Lee. Natural Progesterone. The multiple roles of a remarkable hormone. Jon Carpenter Publishing. The Spendlove Centre, Charlbury, Oxordshire OX7 3PQ 1996


Sursa articol si foto