29 decembrie 2011

Mami, vlei să-mi iei nişte E-uri? Te loooooog!


Iniţial voiăm să-i spun „Nu daţi banii pe prostii, luaţi tumoare la copii“, da’ parcă prea sună sinistru. Între timp m-am documentat activ între rafturile de dulciuri colorate din hypermarket şi mi-am schimbat părerea. Nu titlul e sinistru, siniştri sînt măgarii care aduc pe piaţă asemenea mizerii. Dar să luăm povestea de la E la Z:

Primul pas e în zona de ciocolată cu cremă, unde situaţia e de cacao. Luate cît de cît la întîmplare, ambalajele vă zîmbesc dulce cu dinţii plini de sorbitol, acid lactic, acid carminic, acid sorbic, invertază şi, eventual, vierme de gălbează. Adică, pardon, nici măcar viermele ăla n-ar supravieţui într-un asemenea mediu. Că ANPC a bocit oficial acum vreo două luni pe tema E-urilor aruncate cu furca, deja nu mai contează. În definitiv, amenda trece, bolile rămîn, fiecare după cum i-o fi norocul.

Aţi fugit de ciocolată? Bine aţi venit în zona de rulade, napolitane şi biscuiţi, unde tot crema, bănuiesc, vă îmbie cu difosfat disodic (prieten de nădejde dacă vreţi o osteoporoză sănătoasă sau nişte depuneri sexy de calciu), tartrazină (bun pentru tumori tiroidale şi mutaţii cromozomiale) şi un apus de soare (Sunset Yellow, zis şi E110) cancerigen de romantic. Să vă mai spun că acidul sorbic (ăla de mai sus) vă soarbe languros din priviri? Mai bine nu, că de aia vă orientaţi către nişte alternative fără etichetă românească. Măcar pe alea scrie „serin ve kuru“, deci e OK.

Vreţi bomboane? Super, atunci adăugaţi pe listă şi carmoizină şi roşu ponceau, că nu strică, şi fuguţa-fuguţa la raionul de sucuri, că parca vi s-a cam uscat gura. Serviţi cu încredere: benzoat de sodiu, polifosfat de sodiu, gumă de ester (asta e deocamdată sigură, omoară doar cobaii în laborator) şi, în final, celebrul aspartam pe care îl ştiţi şi-l iubiţi.

Păi bine, veţi spune, şi atunci? Nu ne mai îndopăm copiii cu nimic? Nu se poate, că e anti-românesc. Pe de altă parte, şi refuzul de-a cumpăra un produs care e ieftin / la promoţie / ambalat ţipător e anti-românesc. Aşa că vă rămîne soluţia de mijloc, în care nevasta îşi intră în drepturile bucătăreşti, iar dumneavoastră plecaţi cu banii astfel economisiţi la crîşmă, că au adus vodcă proaspătă la 2 lei suta.

Sursa : Catavencii

31 octombrie 2011

Meniuri inacceptabile la gradinita


De multe ori ma intreb daca eu sunt "zuza" ? Am stat de vorba si cu alti parinti , dar ei nu au nici o problema. Multi copii de varsta lui Alex de la gradinita sunt supraponderali, un lucru foarte, foarte trist. Pe mine ma deranjeaza meniul servit la gradinita. Nu am o problema cu mancarea gatita , dar micul dejun si gustarea de la ora 16, ma fac sa vad verde in fiecare zi. Dimineata la micul dejun se servesc :

cremvursti ,salam, branza topita , ceriale cu cacao iar la gustari diversi biscuiti simpli ,biscuiti cu lapte,biscuiti cu crema, eugenia, Barni, merdenele,iaurturi cu fructe in loc de iaurturi simple etc. Fructele sunt foarte rare si atunci doar mere, banane foarte rar piersici sau nectarine , o singura data au avut para.
Parintii cu care am discutat acest aspect sunt foarte multumiti de meniul de la gradinita, chiar considera ca la gradinita cheltuiesc mai putini bani pe mancare decat atunci cand copilul este acasa.
Se uita la mine ca la felul 13 atunci cand le spun ca toate astea nu sunt sanatoase. Am vorbit cu directoarea de la cresa , este in asentimentul meu , dar nu are ce sa faca. Inchipuitiva ca toate cele enumerate mai sus se dau si copiilor de la cresa incepand cu varsta de 1 an:(
Copilul meu in afara de biscuiti simpli si cu lapte , nu mananca cele descrise mai sus la gustare, dar la gradinita nu refuza salamul si cremvursti. Deci pot sa rasuflu linistita cat de cat , dar ma deranjeaza ca zilnic arunc la caini diferitel gustari , pe care mai dau si bani , platind meniul zilnic in valoare de 7 lei.
Ma intreb oare ce asi putea sa schimb , mai ales ca ceilalti parinti nu au nici o problema :(( Astazi au avut la gustare 2 feluri de dulciuri: Barni cu capsuni si Peki cu portocale. Oare asa se considera ca se dau fructe la copii ...sunt continute in aceste super dulciuri ambalate frumos.
Voi cum vedeti problema? Chiar astept parerile voastre ca si comentariu la acest articol.

La linkul de mai jos atasez Lista cu alimente nerecomandate copiilor perscolari si scolari

Ordin nr. 1563/2008 pentru aprobarea Listei alimentelor nerecomandate prescolarilor si scolarilor si a principiilor care stau la baza unei alimentatii sanatoase pentru copii si adolescenti
Lista alimentelor nerecomandate prescolarilor si scolarilor.

21 octombrie 2011

Babies 2010

Toata lumea iubeste..... bebelusii! Acest documentar urmareste simultan patru copii din intreaga lumea- de la prima respiratie la primii pasi. Din Mongolia catrea Namibia la San Francisco pana la Tokio. Documentarul surprinde cele mai timpurii etape ale caltoriei umanitatii care sunt in acelas timp unice si universale pentru noi toti.


29 septembrie 2011

Saptamana Internationala a Bebelusilor Purtati 10 - 16 Oct. 2011



10-16 Octombrie este Saptamana internationala a bebelusilor purtati

In mai multe locatii din toata tara se vor organiza diverse actiuni pe aceasta tema.

In Timisoara evenimentul va fi marcat Sambata 15 Octombire , in Parcul Botanic intre orele 17-20


Va invit sa ne adunam cat mai multe mamici care isi poarta bebelusii (sau mamici curioase despre cum se poarta bebelusii si de ce este mai bine pentru ei asa) sa sarbatorim impreuna Saptamana Internationala a Bebelusilor purtati si la Timisoara.

Dati vestea mai departe si sper sa ne adunam cat mai multe mamici!



Mai multe informatii despre purtarea bebelusilor aflati pe pagina dedicata evenimentului in Romania http://bebelusipurtati.blogspot.com/




Pentru orice alte informatii sau propuneri in legatura cu evenimentul ma puteti contacta la ama2675@gmail.com

https://www.facebook.com/event.php?eid=216657178398467

27 septembrie 2011

Povestea baitelului

Extras din cartea
„Educaţia timpurie a copiilor în vârstă de 0-7 ani”,
Autori: Ecaterina Vrăsmaş, Patricia Herman, Irina Paraschiv, Carmen Anghelescu, Mariana Costea, Lucia Pietraru



POVESTEA BĂIEŢELULUI

Într-o zi, un băieţel s-a dus la şcoală.
Băieţelul era mic,
Iar şcoala era mare.
Dar când băieţelul a văzut
Că intrarea în clasa lui
Se făcea printr-o uşă direct din curte,
A fost foarte fericit,
Iar şcoala nu i s-a mai părut
Atât de mare ca la început.

Într-o dimineaţă,
Când băieţelul se afla în clasă,
Profesoara le-a spus copiilor:
„Astăzi o să facem un desen”.
„Grozav”, s-a gândit băieţelul,
Căci îi plăcea mult să deseneze.
Ştia să deseneze o mulţime de lucruri:
Lei şi tigri,
Pui şi vaci,
Trenuri şi vapoare ...
Şi şi-a scos cutia cu creioane colorate
Şi a început să deseneze.

Dar profesoara a zis: „Aşteptaţi,
Nu începeţi încă”
Şi a aşteptat până i s-a părut că toţi copiii sunt pregătiţi.
„Acum o să desenăm flori”,
A zis profesoara.
„Grozav, s-a gândit băieţelul,
Căci îi plăcea să deseneze flori.
Şi a început să deseneze flori frumoase,
Şi le-a colorat în roşu, portocaliu şi albastru.

Dar profesoara le-a spus copiilor:
„Aşteptaţi, vă voi arăta eu cum să coloraţi”
Şi a desenat o floare roşie cu o tulpină verde.
„Acum puteţi începe”, a zis profesoara.

Băieţelul a privit floarea profesoarei,
Apoi s-a uitat la floarea lui.
A lui era mai frumoasă decât a profesoarei.
Dar n-a spus nimic.
A întors doar pagina
Şi a desenat o floare ca cea a profesoarei,
Era roşie cu o tulpină verde.

Într-o altă zi,
Când băieţelul intrase în clasă prin uşa din curte,
Profesoara le-a spus copiilor:
Azi o să facem ceva din argilă”,
„Grozav”, şi-a zis băieţelul,
Căci îi plăcea să lucreze cu argila,
Ştia să facă tot felul de lucruri din argilă:
Şerpi şi oameni de zăpadă,
Elefanţi şi camioane, ...
Şi a început să frământe bucata de argilă.
Dar profesoara a zis:
„Staţi, nu sunteţi gata să începeţi”,
Şi a aşteptat până ce toţi copiii au fost gata.
„Acum o să facem o farfurie”
A zis profesoara.
„Grozav”, s-a gândit băieţelul,
Căci îi plăcea să facă farfurii.
Şi a început să facă farfurii de toate formele şi mărimile.
Dar profesoara le-a zis coopiilor:
„Aşteptaţi, vă arăt eu cum să faceţi”,
Şi le-a arătat cum să facă o farfurie adâncă.
„Aşa, acum puteţi începe”, a zis profesoara.

Băieţelul s-a uitat la farfuria profesoarei,
Şi apoi la ale sale.
Îi plăceau mai mult farfuriile lui,
Decât farfuria adâncă făcută de profesoară,
Dar n-a spus un cuvânt. Şi-a transformat farfuriile lui într-o bilă mare de argilă
Din care a făcut o farfurie adâncă şi mare
Ca aceea făcută de profesoară.

Şi foarte curând băieţelul a învăţat să aştepte
Şi să privească
Şi să facă lucruri ca cele făcute de profesoară,
Şi foarte curând
N-a mai făcut nimic de unul singur.
Şi s-a întâmplat într-o zi
Că băieţelul şi familia lui
S-au mutat într-o altă casă,
Într-un alt oraş.
Şi băieţelul a trebuit să meargă la altă şcoală.

Şcoala cea nouă era şi mai mare,
Şi nu avea nici o uşă
Prin care să intre direct din curte în clasa lui.
Trebuia să urce nişte trepte înalte
Şi să meargă de-a lungul unui coridor lung
Până ajungea în clasa lui.
În prima zi de şcoală,
Profesoara le-a spus copiilor:
„Astăzi o să facem un desen”,
„Grozav”, şi-a zis băieţelul,
Şi a aşteptat să-i spună profesoara ce să facă.
Dar ea n-a spus nimic,
s-a plimbat doar prin clasă.
Când a ajuns lângă băieţel,
I-a spus: „Tu nu vrei să desenezi?”
„Ba da”, a zis băieţelul.
„Ce desen să facem?”
„Nu ştiu până nu-l faci”, zise profesoara.
„Cum să-l fac?” zise băieţelul.
„Cum îţi place ţie”, răspunse ea.
„Să-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat băieţelul.
„Cum vrei tu”, a fost răspunsul ei.
„Dacă toţi aţi face acelaşi desen,
Şi l-aţi colora la fel,
Cum să ştiu eu cine l-a făcut?
„Nu ştiu”, zise băieţelul
Şi a început să deseneze o floare roşie cu tulpina verde ...

5 septembrie 2011

Diversificarea- diferita de la copil la copil



Diversificarea este un subiect controversat , fiecare medic are schema lui , fiecare medic recomanda altceva,exista n-spe scheme de diversificare.
Daca un medic mi-ar recomanda sa incep sa ii dau copilului la 2 luni suc de portocale a-si schimba medicul. Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda inceperea diversificarii la 6 luni, iar laptele ramne alimentul de baza pana la un an.

Lucrul cel mai important este sa iti asculti copilul, sa fi relaxat ca totul vine de la sine.
Alex pana la 9 luni nu a vrut sa pape nimic in afara de lapte, nu accepta lingurita , nu deschidea gura , nu vroia nimic. Binenteles ca nu mi-a fost usor , cand citeam pe forum ca ceilalti copii de varsta lui papa si inca cat , si ca papa cu placere.(Lecatia: fiecare copil e unic si nu trebuie comparat cu altii ) Cand ma vedeam nevoita sa arunc toate meniurile pregatite cu multa dragoste pentru el imi venea sa urlu.Parca imi facea in ciuda.
Am incercat toate metodele , i-am facut pireul de legume mai subtire , si am incercat sa ii dau cu biberonul ( doamne disperata mai eram :)) ) Copilul meu cand vedea ca in biberon era alta culoare decat ceea a laptelui , refuza. Am incercat si sa ii pun lapte in pireu, totul ajungea la gunoi. Ii faceam suc de morcovi , dar cine sa il guste ? Cu lingura nu vroia , din biberon nu vroia , am incercat si cu fructe dar tot ne loveam de acelas refuz de a deschide gurita cand vedea lingurita. I-am lasat si lingurite la indemana sa se joace cu ele , poate, poate le baga in gurita. Nimic nu a dat rezultat. Puteam sa il las sa se joace si cu monezi , ca el baiat cuminte nu baga nimic in gurita.
Intr-un final mi-am spus ...nu o sa ramana pe lapte pana la 18 ani , m-am relaxat, l-am lasat in voia lui. Pe la 9 luni a cerut si primit un mar pe care l-a rontait cu mare placere, apoi banana , morcov crud , etc

Dominic in schimb e diametral opus : tot ce prinde baga in gurita, ma refer la mancare, nu a avut tentative de a baga pietre sau nisip in gura , cu monezi a incercat , dar am fost pe faza, iar acum daca gasete vreuna mi-o aduce, ah da si placerea lui cea mare capacele de la sticle , de aceea sunt foarte atenta sa nu le aiba la indemana. Dominic s-a autodiversificat pe la 5 luni si jumatate cu pepene rosu. A vazut, a intins mana , s-a servit si imi amintesc si acum cum a supt cu mare placere din bucatica lui de pepene. A trecut pe banana (marea lui placere), mar , legume fierte, a acceptat lingurita din prima , a papat pireuri din legume si le mai papa si acum. E foarte independet , de la 11 lunite manca singurel cu lingurita , stie sa imi spuna cand ii este foame , cere ceea ce vrea, nonverbal, dar ne intelegem noi.

Alex este foarte pretentios la mancare, de multe ori vine in bucatarie :
"Mami ce faci bun , ce bine miroase, hmmm" de zici ca ar papa toata mancarea pregatita. Daca e insa ceva nou se uita si zice : "Mie nu imi place , eu nu am mai mancat asa ceva niciodata" dar nici nu ar gusta. Mananca doar ceea ce cunoaste , stie , nu ii place sa experimenteze lucuri noi.
Dominic nu refuza nimic , seamana cu mama , dar cel mai mare mofturos al familiei e sotul :))

Ca sa impac toate cele 3 parti masculine ale familiei , gatesc fel si fel de preparate, retete pentru bebelusi, retete pentru copii si retete pentru adulti. Foarte important este , ca preparatele sa fie cat mai naturale, facute in casa , indiferent daca este o gustare , un desert sau un fel pricipal. Important e sa evitam E.urile , conservantii si colorantii din comert.

Am sa aleg pentru voi 3 retete favorite :

Micul dejun :
"Omleta cu telemea" sau cum ii zice Alex "Ou ca la bloc":

Ingrediente pentru 2 adulti si 2 copii

6 oua ,
100-150 gr telemea

Ouale se bat bine. Telemeaua se da pe razatoare. In tigaia antiaderenta am pus intai telemeaua. Cand aceasta s-a topit am adugat oule. Amestecam si lasam pe foc pana obtinem consistenta dorita ( mai tare sau mai moale) .


Noi am servit alaturi de castraveti si ardei rosu.

Fel principal :


Chiftele din carne de vita , facute la cuptor



Ingrediente :

1 caserola carne macinata (600gr)
un catel de usturoi
2 oua
condimente : legume dezhidratate, boia de ardei dulce, piper, sare
frunze de patrunjel ( dezhidratate)
jumatate de paine


Se pun ingredientele intr-un castron , se adauga painea inmuiata in prealabil si stoarsa bine. Se amesteca bine, bine , pana obtinem o pasta omogena.
Formam chiftelute pe care la punem intr-o tava pe hartie de copt. Le bagam la cutor ,
la foc potrivit (nu prea tare , ca sa se faca si in interior) in aproximativ 40 de minute au fost gata. Binenteles ca le-am intos si pe o parte si pe alta .


Alaturi de chiftelute merge foarte bine un sufleu de legume



Ingrediente:

O punga legume congelate Royal Mix de la Bonduelle
30 gr faina
50 gr unt
1/2 litri lapte
2 oua
sare , nucsoara
cascaval

-Legumele congelate se pun la fiert pe aburi, sau se oparasc in apa cu sare clocotita.
-Făina şi untul se înfierbîntă într-o cratiţă de 1 l la foc mic, numai un minut, amestecînd mereu şi avînd grijă ca făina să nu se coloreze deloc, apoi se stinge cu laptele fierbinte, adăugat în 2-3 rînduri, amestecînd de fiecare dată. Se sareaza si se pune nucsoara dupa preferinta .
-Intr-un vas termorezistent uns cu unt se pun legumele fierte turnand deasupra sosul alb (bechamel) Se bat cele doua oua se adoauga peste compozita din vas.
-Se da la cuptor 20 de minute pana incepe sa se rumenasca.
-Dupa 20 de minute adaugam felii de cascaval si mai lasam 10 minute pana cand se topeste cascavalul.

Aceasta mancare se poate servi ata rece cat si calda , ca si garnitura sau ca gustare in functie de preferinte . Se pot audauga dupa perferinte orice legume . Cine doreste poate adauga si bucatele de carne fiarta. Lasati frau liber imaginatiei .


Desert
Cheesecake cu visine


4 oua
120 gr. unt
70 gr. gris sau faina ( dupa preferinta)
120 gr zahar brut
1 lingurita praf de copt
250 gr. branza proaspata
250 gr. Ricootta
( se poate pune si 500 gr. branza dulce de vaca si trei linguri de smantana)
un borcan compont de visine fara samburi.


Cuptorul se incalzeste la 180 grade C .
Se separa ouale . Albusurile se bat spuma cu un pic de sare si se pun in frigider.
Untul , zaharul si galbenusele se bat pana devine amestecul cremos. Se amesteca grisul cu praful de copt . Se adauga branza si albusul batut spuma.
Intro forma cu diametru de 18 cm unsa sau tapetata cu hartie de copt se pune compozitia, deasupra se pun visinele bine scurse, si sa da la cuptor pentru 45 de minute . Se opreste cuptorul si se mai lasa 10 minute cu usa interdeschisa.


Am sarit peste gustrai , pai aici nu pot sa va propun decat legume crude gen : morcov, guie, castravete , ardei , conopida sau fructe.

Va dorim diversificare usoara, pofta buna!

Pe Gateste cu Hermine si Alex si pe Retete pentru bebelusi si copii gasiti mai multe retete interesante.






1 septembrie 2011

Casa Zamfirei

Un bebelus invata multe lucruri in bratele unui ingrijitor. Copii purtati sunt mai putin nelinistiti si petrec mai mult timp in stare treaza linistita, stare in care bebelusi invata cele mai multe lucruri despre mediul inconjurator.
Purtatul provoaca sensibilitatea parintilor. Deoarece bebelusul este asa de aproape de parinti , acestia invata sa il cunoasca mai bine. Apropierea asigura increderea.
Sugarii adopta deobicei o pozitie tipica , mai ales atunci cand dorm sau cand sunt ridicati , isi trag piciorele in sus si isi intind bratele , ca si cand ar dori sa cuprinda ceva, iar acest lucru sigur are o motivatie.
In antichitate cand roata inca nu a fost inventata, si cand nimeni nu se gandea la carucior, stamosii nostri erau preocupati de gasirea hranei si isi petreceau cel mai mult timp in picioare. Cine nu putea sa mearga era purtat. Sugarii se prindau de mamele lor . Reflexul de a se agata ( a se prinde ) la nou nascuti exista si in prezent.
Acest relex de prindere, de strangere cu mainile dispare insa in primele saptamani de viata-este de asemenea, lipsit de sens în cazul în care mama nu are nici o blană.
Refelxul picioarelor insa se pastreaza pana cand copilul va merge pe propriile picioare.
Vor mai trece mii de ani pana cand anatomia copilului se va adapta carucioarelor.

Un astfel de purtator este Mei Tai-ul, pe care multi parinti nu si-l permit din cauza pretului. Dar acum avem solutia, la pretul unui port bebe puteti cumpara un Mei Tai.




Pe Mariana o cunosc de pe forumul parinti.com unde impreuna cu Iuri face parte din din generatia 2010 de mamici cu pitici.
Din mainile ei iscusite , ies aceste frumoase "purtatoare" de copii , numite fastuos "MEI TAI-uri", pe care vreau sa vi le prezint si voua.


Mariana a fost draguta si mi-a raspuns la cateva intrebari :

Cum te-ai descrie in doua-trei cuvinte ?


Cine sunt eu? Sunt o femeie implinita, completarea implinirii a venit odata cu aparitia in viata noastra a lui Iuri Vladimir, anul trecut, pe 9 martie! De atunci toate preocuparile mele se invart in jurul existentei lui, toate necesitatile lui, atat fizice cat si afective sunt scopul suprem pentru care existam, ca familie!


Cum ai inceput ? Cum ti-a venit ideea ?



Inca de cand eram insarcinata socializez pe un forum dedicat parintilor, http://www.parinti.com, loc in care am aflat cam tot ce am avut nevoie sa stiu, legat de cum sa ma descurc odata cu “capatarea” noului meu statut de parinte! Aici, rand pe rand, s-au dezbatut numeroase subiecte, de la diversificarea bebelusului pana la vaccinarea lor, de la dormitul alaturi de mama pana la purtarea lui. Tot aici am descoperit cat de important este sa iti alaptezi copilul pentru cat mai mult timp.
Anul trecut imi achizitionasem o masina de cusut, nu foarte scumpa, casnica, dar suficient de utila pentru foarte multe lucruri si scopuri legate de croitorie. Am inceput cu o lenjerie pentru patutul lui Iuri, o paturica, un sac de dormit, odata cu discutia referitoare la purtatul bebelusului a venit provocarea de a-mi confectiona singura un mei tai si chiar sa transform asta intr-un hobby.
Initial am fost dezamagita de piata de desfacere privind posibilele materiale necesare, nu din punct de vedere al aspectului (multe materiale se preteaza) ci al calitatii lor (nu chiar orice bumbac poate atinge pielea bebelusilor) si al pretului destul de ridicat, gandindu-ma ca nu toti parintii si-ar putea permite achizitioarea unui mei tai. In privinta calitatii am rezolvat repede problema, sotul meu avand drumuri dese la Bucuresti, mi-a suras ideea de a achizitiona materialele de la IKEA si sunt extrem de multumita. Dar asta e alta poveste.
Nu a fost deloc greu sa confectionez primul mei tai , nici sa-mi fac, cat de cat, o pagina de prezentare, sa-mi aleg un nume, mai greu mi s-a parut sa “gasesc” potentialii doritori. Ma gandeam ca este foarte greu ca cineva sa-mi acorde incredere, neavand un istoric.
Am trimis un e-mail la cateva prietene, prieteni, la randul lor parinti, Ioana a fost cea care a reactionat afirmativ la propunerea mea si tot ea a reusit sa recomande si sa convinga alte doua mamici! Usor-usor lucrurile au venit de la sine.

Cand ai timp si de cusut si de copil?



Da, o intrebare foarte potrivita si clar adresata de o mama. Am incercat ca pasiunea nou capatata, sa nu imi afecteze, in vreun fel, relatia mea cu Iuri. Am profitat de toate somnicurile lui de peste zi. De curand m-am mutat la casa si totul face sa para mult mai usor, in sensul ca o sa beneficiez si de ore tarzii, la bloc nu mi-am permis sa deranjez vecinii cu zgomotul masinii de cusut.

Ce este un mei tai ?



Este un port-bebe folosit initial in Asia. O bucata de material de 30-50 cm latime si 50-80 cm inaltime, cu trei sau patru bretele de lungimi diferite, doua pentru umeri si doua sau una pentru talie, ce poate fi intrebuintat de la 4-5 luni pana la 15 kg-20 kg, 2-3 ani (daca permite constitutia fizica a mamei:)) ).

Ce aduce in plus un mei tai fata de portbebe-urile clasice?


Este usor de legat, ajustabil, poate fi achizitionat unul singur si sa fie suficient pe toata perioada, daca, atunci cand bebe este mai micut se indoaie banda din talie, o data in plus. Copilul poate fi purtat atat in fata cat si in spate, este un accesoriu exotic ce starneste curiozitate, poate fi purtat pe timp indelungat, greutatea se distribuie pe ambii umeri si deloc in ultimul rand impune o pozitie anatomic corecta pentru bebelus, prevenind astfel displazia de sold.


Unde te putem gasi ?


Sunt oricand binevenite solicitarile, fie ele de mei tai-uri, fie doar de sugestii pentru mamele care doresc sa si-l realizeze singure, pe blogul meu , “CASA ZAMFIREI”, link-ul in intregime: http://casazamfirei.blogspot.com/


Daca dorti sa va purtati copilul , iar acest lucru sa il faceti intr-un mod sanatos , va invit sa o vizitati pe Mariana pe blogul ei personal Casa Zamfirei unde puteti contribui la crearea propriului Mei Tai , alegand materialele in functie de culorile care va plac.

Mai jos puteti vedea "Mei Tai-uri" facute cu multa dragoste si daruire :


Putati-va copiii cu dragoste !





5 august 2011

O ora cu tine


"Un om a venit de la munca tarziu, obosit si nervos, gasindu-si baiatul de 5 ani asteptand la usa .
Tati, pot sa te intreb ceva?
Da sigur, despre ce e vorba? a raspuns omul
Tati, cati bani castigi pe ora?
Asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri. Spuse omul nervos.
Doar vreau sa stiu...Te rog spune-mi, cat castigi pe ora?
Daca trebuie sa stii, castig 50$ pe ora.
Ah, a raspuns micutul, cu capul plecat.
Tati, imi imprumuti te rog 25$?
Tatal s-a infuriat, "Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o jucarie prosteasca sau alte porcarii, atunci du-te direct in camera ta la culcare. Gandeste-te de ce esti asa egoist. Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa copilarii"
Micutul a mers in liniste in camera si a inchis usa .
Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului. Cum a putut sa puna asa intrebari doar pentru a cere niste bani.
Dupa o ora, omul s-a calmat si a inceput sa gandeasca:
Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 25$ si chiar nu mi-a cerut bani des. Omul a mers la usa baiatului si a deschis-o
Dormi? a intrebat...
Nu tati, sunt treaz, a raspuns baiatul.
M-am gandit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatal. A fost o zi lunga si m-am descarcat pe tine. Uite aici ai 25$
Micutul a sarit, zambind. Multumesc tati, a zbierat. Dupa aceea a scos un pumn de bani.
Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou.
Micutul si-a numarat incet banii si s-a uitat catre tatal sau.
De ce vrei mai multi bani daca deja ai? a spus tatal.
Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul
Tati, am 50$. Pot sa cumpar o ora cu tine???? Te rog sa vii mai repede acasa maine . Vreau sa mananc cu tine."

4 august 2011

Vaccinuri inutile si periculoase

http://www.pentruviatacluj.ro/vaccinuri-inutile-si-periculoase

Vaccinurile în loc să prevină, ne îmbolnăvesc.
Ce soluţii avem?
Dr. Christa Todea-Gross
Cluj-Napoca
I. Vaccinurile în loc să prevină, ne îmbolnăvesc

Scopul vaccinurilor „obligatorii” la copii este de a-i feri de anumite boli, în special de bolile infectocontagioase denumite şi „bolile copilăriei”. Inevitabil se pune întrebarea cât de periculoase sunt aceste „boli ale copilăriei”? Între timp s-a observat că ele nu reprezintă un real pericol pentru copii, ci dimpotrivă, îi ajută la formarea unui sistem imun sănătos, ba chiar îl apără şi uneori îl vindecă de alte boli grave. Bolile copilăriei ar trebui făcute până la pubertate, în special de către fete, pentru ca atunci când nasc, să posede un titru ( cantitate ) suficient de anticorpi pentru apărarea copilului. Odată cu vaccinarea se constată efectul invers: are loc o bulversare a sistemului imun, cu repercusiuni grave pentru toate generaţiile viitoare:

1. „Bolile copilăriei” au fost amânate până la vârsta adultă când sunt mai periculoase. Vaccinurile induc o stare de imunitate mai scăzută şi pentru un timp mult mai scurt decât cea dată de boală (cu virusurile sălbatice), şi asta în cel mai bun caz, deoarece uneori ele nu induc deloc formarea de anticorpi (aşa zisele „scăpări”). Acest lucru este uşor de înţeles deoarece virusurile vii din vaccinuri au fost atenuate (pentru a nu da boala) şi din acest motiv se formează un titru scăzut de anticorpi. Este motivul pentru care imunitatea dată de vaccin va scădea progresiv cu anii. De aceea, pentru un om care a fost vaccinat de mult timp, contactul cu un copil bolnav ( ex. rujeolă) va fi un real pericol, acesta putându-se îmbolnăvi. În consecinţă, adolescenţii şi adulţii mai ales care au un sistem imun mai puţin flexibil decât copiii şi nici nu mai au anticorpi după vaccinul din copilărie, vor face o formă mai gravă de boală. O femeie însărcinată care a fost vaccinată în copilărie şi nu a făcut boala, riscă să o facă în timpul sarcinii şi să nască un copil bolnav. La ea, anticorpii produşi în urma vaccinării au dispărut iar o revaccinare nu este eficientă. La ora actuală a crescut în România foarte mult numărul de cazuri de rujeolă la sugari, soldate uneori cu deces, deoarece femeia nu mai are suficienţi anticorpi ca să-l apere de rujeolă. Pe de altă parte studiile arată că la cei nevaccinaţi în copilărie şi care fac rujeola, se formează anticorpi naturali, de durată, care apără copilul nu doar de o nouă rujeolă, ci şi de multe alte boli grave sau chiar le pot vindeca: dacă la un copil cu un sindrom nefrotic se induce o rujeolă, s-a observat deseori vindecarea acestei boli. Exemplele pot continua şi cu alte boli contagioase (…).


2. Numeroasele reacţii adverse, bolile cronice grave şi uneori decesele provocate de vaccinuri nu motivează deloc „obligativitatea” lor la sugari, copii mici şi şcolari. Dimpotrivă, vaccinările „obligatorii” ar trebui oprite!
Bolile produse de vaccinurile „obligatorii”:
Orice vaccin conţine „antigene”( care induc formarea de anticorpi: virusuri, toxine, proteine străine, etc) şi substanţe chimice ( mercur, aluminiu, antibiotice, etc) care atacă şi aruncă sistemul imun imatur al sugarului într-o luptă inegală şi foarte periculoasă. Din această luptă, copilul va ieşi întotdeauna cu un sistem imun modificat iar consecinţele nu pot fi prevăzute de niciun medic. Reacţiile imediate (acute) sunt evidente şi deseori nu sunt atât de grave, sau dacă sunt (moartea subită a sugarului, encefalita postvaccinală, etc), ele nu sunt recunoscute în mod oficial deoarece nu există niciun interes în acest sens. Este lesne de înţeles de ce… Grav este faptul că majoritatea bolilor postvaccinale apari după ani de zile, uneori şi după zeci de ani, când nu sunt atribuite vaccinurilor. Cu toate acestea, miile de studii din lume din ultimii 40-50 de ani ( majoritatea studiilor fiind particulare sau finanţate de către Universităţi, etc.) vin să confirme ceea ce vedem cu mare îngrijorare în zilele noastre: s-au înmulţit enorm leucemiile şi alte boli cronice deosebit de grave care în trecut erau foarte rare la copii. Acum ne confruntăm şi cu adevărate epidemii cu astfel de boli: encefalite cronice, leucemii, autism, hiperactivitatea (sindromul ADHD). Sunt tot mai frecvente bolile alergice grave: astmul bronşic, alergiile la alimente, bolile autoimune (reumatismale, intestinale ), etc. Toate aceste boli sunt determinate de către un sistem imun slăbit, bulversat care nu mai face faţă provocărilor care sunt vaccinurile „obligatorii”, combinate şi mult prea multe pentru organismul sugarilor (trivaccin, tetravaccin, pentavaccin, hexavaccin, heptavaccin). Un sugar în România primeşte până la vârsta de 1 an nu mai puţin de 27 de vaccinuri „obligatorii”(!), conforma Calendarului de vaccinare, ORDIN NR.1.318 DIN 19.10.2009.

În continuare voi aminti cele mai frecvente şi grave boli provocate de vaccinurile „obligatorii”, cu o succintă descriere a bolilor precum şi enumerarea vaccinurilor care le provoacă.

a. alergiile şi bolile alergice:
· 50% dintre americani suferă de o formă de alergie (1)
· În România 1 din 5 copii are o astfel de afecţiune;
· S-a putut dovedi experimental o creştere al anticorpilor IgE (Imungolbuline E), răspunzători de reacţia alergică după vaccinuri atât cu virusuri vii (ROR: rujeolă, oreion, rubeolă) cât şi după vaccinuri cu virusuri atenuate sau cu toxine (DTP: diftreo-tetanp-pertussis). Valorile normale ale IgE sunt 50-200 ng/ml. Alergenul care induce o creştere al IgE şi implicit o reacţie alergică, poate fi oricare dintre componentele vaccinului: virusul viu, toxina, aluminiul sau mercurul, etc. (2)

· În cazul copiilor vaccinati cu DTP (diftero-tetano-pertussis ) numărul bolilor alergice este dublu faţă de copiii nevaccinaţi. (3)

Care sunt aceste boli?

· alergii cutanate (ale pielii) : eczema sau dermatita alergică/atopică care este o afecţiune cronică a pielii caracterizată prin inflamaţie, eritem (înroşire) şi apariţia de vezicule, scuame şi prurit. Afecţiunea apare mai frecvent la sugari şi este vorba de o reacţie exagerată a sistemului imun. Incidenţa ei s-a dublat , ba chiar s-a triplat conform ultimelor statistici în ultimii 30 de ani. Cu toate acestea nu se cunosc cauzele, conform medicinii alopate. Direcţia de „căutare” al cauzelor este mereu în altă direcţie decât cea a vaccinurilor…. O serie de autori fac astăzi legătura dintre această afecţiuni şi vaccinurile administrate sugarilor, în special a vaccinului ROR ( rujeolă, oreion, rubeolă);(Martin Hirte 2008);

· alergii ale căilor respiratorii : rinita alergică şi astmul bronşic alergic. Ambele sunt „înrudite“ cu eczema atopică, apărând la contactul cu aceleaşi alergene ( praf de casă, polen sau acarieni), ba chiar coexistă uneori aceste boli: rinita alergică se asociază în timp cu astmul bronşic, la fel şi urticaria. Tot mai des se face legătura dintre aceste afecţiuni şi vaccinurile, în special vaccinul antipertussis (împotriva tusei convulsive), componentă a vaccinului DTP (4), dar şi cu alte vaccinuri: antihepatitic B şi vaccinul antigripal.(5).

· alergie la proteinele din laptele de vacă: este o afecţiune pe care o recunoaştem de la naştere, exteriorizată prin colici şi scaune diareice. Dacă vom vaccina pe aceşti copii, riscul de a face ulterior o encefalită, este mare. Alţi copii nu sunt alergici de la naştere, dar devin devin după aceea dacă vor fi vaccinaţi, în special cu trivaccinul DTP. În ambele situaţii, ei vor dezvolta alergii noi când vor creşte şi vor veni în contact cu diferiţi alergeni din mediul înconjurător (6). Alteori boala debutează doar la vârsta adultă.

· alergia la gluten sau celiachia. În forma ei cea mai gravă, alergia se exprimă prin celiachie ( alergie la gluten – o proteină din grâu), copilul fiind nevoit să consume pâine, produse de patiserie, prăjituri, etc, doar din alte cereale decât grâu. În 1953, la cei diagnosticaţi cu „schizofrenie”, se constata frecvent şi celiachia ( în această perioadă încă nu se putea face cu precizie o diferenţiere între autism şi schizofrenie). Rimland a fost primul care a făcut legătura între autism şi celiachie, care erau două entităţi ce debutau împreună. El scria în 1967 despre bolnavii cu autism că prezintă în mod frecvent „ simptomele unor tulburări gastro-intestinale”. (7). Consumul de gluten poate modifica foarte mult comportamentul copilului. Sunt copii cu autism care, după consum de gluten, „o iau razna” zile întregi. Este destul să consume un biscuit, câteva cereale, un hamburger, etc. La unii dintre copii care au fost diagnosticaţi mai târziu cu autism, s-a constatat din relatările părinţilor că au suferit în copilărie de celiachie. ( 8) Celiachia apare frecvent după vaccinul TDP. ( 9)

b. bolile autoimune : sunt boli în care sistemul imun este modificat şi nu mai recunoaşte propriile structuri, ci le consideră ca fiind străine, luptându-se împotriva lor şi distrugându-le prin intermediul unor anticorpi, numiţi „autoanticorpi”. Mulţi autori descriu legătura între aceste boli şi vaccinurile „obligatorii” din copilărie. (10)

Boli autoimune reumatismale şi digestive:

· artrita reumatoidă juvenilă (ARJ): este o boală a cărei apariţie în copilărie este legată în special de vaccinurile antihepatitic B şi antirubeolic.(11) ARJ este o boală cronică autoimună în care organismul, prin intermediul autoanticorpilor, reacţionează împotriva proriilor structuri din articulaţii (sinoviala) provocând creşterea lichidului sinovial articular asociată cu inflamaţie, durere şi mobilitate articulară scăzută. Cauzele, evident nu sunt cunoscute. Se presupune (aşa cum ne-am obişnuit deja), o predispoziţie genetică şi influenţa mediului înconjurător. Deşi s-au găsit anumiţi markeri genetici la unii dintre copiii afectaţi, prezenţa lor nu poate fi o cauză certă deoarece nu se găsesc decât la unii dintre pacienţi şi sunt cazuri în care markerul este prezent dar copiii sunt sănătoşi. Faptul că vaccinurile pot cauza boala nu este acceptat în mod oficial.

· boala Crohn şi rectocolita ulecro-hemoragică. Amândouă sunt boli autoimune foarte grave, invalidante, fiind tratate paleativ (fără a se putea vindeca) medicamentos şi deseori chirugical. În ultimii ani se observă o creştere alarmantă al cazurilor de boală Crohn la copii. În Scandinavia a crescut incidenţa bolii de 5 ori între anii 1990-2001. (13) Boala apare frecvent după vaccinarea antirujeolică (ROR).Virusul rujeolic este găsit în mucoasa intestinală şi în celulele din sânge (14)

· diabetul zaharat tip I, insulinodependent (DZ tip I): apare frecvent la 2-4 ani de la administrarea vaccinurilor antihepatitic B, Hib sau ROR ( 15) În majoritatea cazurilor sunt afectaţi copiii între 3 şi 6 ani. ( 16) În perioada 1989 – 1991, odată cu introducerea vaccinului antihepatititic B la sugarii de 6 luni, s-a observat o creştere a frecvenţei DZ tip I cu 60%! (Classen 1996). Alt studiu arată că la 2 luni de la vaccinare are loc o dublare a cazurilor de diabet zaharat tip I (CDC 1998, Poutasi 1996).

Boli neurologice autoimune:

· neuropatii periferice: sunt mai frecvente la nivelul feţei, al braţelor şi mai ales la nivelul ochiului cu grave tulburări de vedere care lasă sechele definitive. (17) Toate vaccinurile care conţin Thiomersal şi aluminiu pot provoca astfel de afecţiuni neurologice (Waly 2004).

· sindromul Guillain-Barre: este o afecţiune acută a sistemului nervos periferic soldată de o paralizie flască a muşchilor, mai mult sau mai puţin accentuată, cauza fiind vaccinurile sau diferite infecţii. Boala debuteaza la câteva săptămâni sau luni de la vaccin, motiv pentru care nu se stabileşte de obicei legătura cu vaccinul. (18) Sindromul apare mai frecvent după vaccinurile antigripal, antihepatitic B, rujeolă şi FSME (împotriva boreliozei dată de căpuşă). Boala durează câteva săptămâni după care uneori simptomele cedează, alteori rămân sechele. Uneori boala se agravează iar în 6% din cazuri tinerii decedează, procentul crescând odată cu vârsta.

· encefalita acută demielinizantă (ADEM): apare după vaccinul antirujeolic (ROR) între zilele 5-15 şi nu este provocată de virusul în sine ci de o reacţie alergică. Ea apare şi după vaccinul antipertussis (DTP), antirabic şi antihepatitic

B. Ce rol însă joacă alergia în cadrul enfalitei, s-a putut demonstra doar când renumitul om de ştiinţă Thomas Rivers descoperă fenomenul în anul 1935, denumit şi „Encefalomielita Alergică Experimentală” (EAE). Până atunci medicii au crezut că encefalitele sunt provocate de un anumit virus sau bacterie care provoacă o infecţie a sistemului nervos. Deşi se căutau agenţii virali sau microbieni în ţesutul nervos afectat de encefalite, aceştia nu au fost găsiţi. Secretul este dezvăluit doar când Rivers face un experiment prin care provoacă la maimuţe o encefalită prin introducerea în mod repetat a unui extract steril din creierul şi măduva unui iepure. (Rivers, T.M., et al., 1935). De acum se ştia că encefalitele reprezintă un fenomen alergic. Ea este identică cu encefalita care apare rareori după boli infectocontagioase precum rujeola şi tusea convulsivă, dar apare frecvent după vaccinuri îndreptate împotriva acestor boli, unde mielina (învelişul nervilor) joacă rol de „antigen” şi nu virusul. Orice vaccin reprezintă o agresiune din afară şi poate provoca, prin intermediul proteinelor străine sau a substanţelor toxice pe care le conţine (aluminiu, mercur), o astfel de encefalită alergică. Organismul formează autoanticorpi îndreptaţi împotriva mielinei pe care o distruge, provocând demielinizarea şi în final encefalita autoimună demielinizantă (12). Cel mai alergic este vaccinul antipertussis.

Observaţie: mielinizarea nervilor din creier şi măduvă începe imediat după naştere şi se dezvoltă în continuare, în functie de fiecare sector nervos, până la vârsta de 15 ani, iar la o parte dintre nervi până la 45 de ani! Vaccinurile pot duce la o încetinire a mielinizării provocând tulburări de vorbire la copil, sau la întreruperea mielinei când apare encefalita demielinizantă. Aceasta la rândul ei provoacă în timp boli precum hiperactivitatea sau ADHD si autismul (clasificate de Harris Coulter în „sindromul postencefalitic”). Printr-un mecanism asemănător se produc şi bolile neurologice descrise în continuare.

· mielita transversă: este o afecţiune care duce la distrugerea măduvei spinării prin demielinizarea fibrelor nervoase şi se caracterizează prin paralizii, crampe musculare, dureri de spate şi tulburări senzitive. Prognosticul este de obicei nefavorabil, în majoritatea cazurilor rămân sechele nervoase sau boala evoluează spre scleroză multiplă. Sindromul apare după vaccinul antihepatitic A şi B, vaccinul antitetanos şi ROR (rujeolă, oreion şi rubeolă). (19)

· Scleroza multiplă: este o boală foarte gravă a sistemului nervos, cu distrugerea lui în „pusee”. Perioadele de sănătate aparentă sunt întrerupte de perioade acute, cu distrugeri parţiale ale sistemului nervos. După vaccinul antihepatitic B administrat tinerilor din Franţa în 1998, s-a observat apariţia multor astfel de cazuri, motiv pentru care s-a luat decizia de sistare a vaccinării. A urmat un studiu efectuat în Maria Britanie legat de această cauzalitate şi s-a constatat că riscul de a face scleroza în plăci creşte de 3 ori după vaccinul antihepatitic B. (20) La noi în ţară, acest vaccin se administrează începând de la naştere.

· Autismul: este o tulburare neurologică gravă a copilului mic, apărută pe fondul unei encefalite cronice, postvaccinală, motiv pentru care Harris Coulter a inclus-o împreună cu hiperactivitatea sau ADHD în „sindromul postencefalitic”. Este însoţită adeseori de tulburări psihice. Atât Harris Coulter cât şi alţi autori au făcut legătura dintre această afecţiune şi vaccinurile, în special ROR şi vaccinurile care conţin mercur şi aluminiu (DTP, etc). În America asistăm la o adevărată epidemie de autism în rândul copiilor vaccinaţi „obligator” cu peste 30 de vaccinuri, combinate sub diverse forme. Boala este tot mai frecventă şi în România, unde sugarii noştrii se „bucură” de câţiva ani de acelaşi regim de vaccinare.

Aceste boli sunt discutate şi adeseori clasificate ca fiind boli neurologice autoimune, motiv pentru care le-am inclus în această categorie. S-a observat o cauzalitate între bolile neurologice postvaccinale şi alergiile postvaccinale. Unele le pot provoca pe celelalte, de aceea ele coexistă adeseori: copiii cu autism au alergii alimentare, etc. Deja cu 20 de ani în urmă era descrisă de către unii autori legătura dintre autism, dislexie şi bolile autoimune. (21)


c. Boli de sânge şi boli maligne:
· Toate vaccinurile pot induce cancerul! ( 22)

· Trombocitopenia: este o boală de sânge care afectează numărul de trombocite, produse în cantitate insuficientă. O scădere importantă poate provoca hemoragii grave, fiind nevoie de o supraveghere continuă. Dintre vaccinurile care pot provoca astfel de boli se numără în primul rând vaccinul antitetanos (23) dar s-a observat apariţia acestei afecţiuni şi după vaccinurile antirujeolic, antirubeolic şi vaccinul combinat ROR (24). La unul din 22.000 de copii vaccinaţi împotriva rujeolei apare purpura trombocitopenică (25).

· Vasculite: sunt boli ale vaselor de sânge şi este descrisă apariţia unor astfel de cazuri după vaccinul antihepatitic B şi vaccinul antigripal ( 26);

· Leucemii: sunt boli maligne provocate de vaccinul antirujeolic (27); nu sunt excluse şi alte vaccinuri;

· Tumori maligne ale pielii: s-a făcut legătura între acest tip de boală şi vaccinul antirujeolic (28);

· Neuroblastomul: poate fi provocat de vaccinul antipoliomielitic ( 29);

· Tumori cerebrale: pot fi provocate de vaccinul antipoliomielitic (30).

d. Miofascita macrofagică: este o afecţiune mai puţin cunoscută, descrisă pentru prima dată de Gherardi în 1998. Boala apare mai frecvent după vaccinul antihepatitic B şi uneori după cel antitetanos (31). Boala se caracterizează prin dureri mari apărute la locul injecţiei, urmate în timp de câteva luni sau chiar ani, de slăbiciune musculară, cu dureri difuze musculare şi articulare, tulburări neurologice şi alte simptome. Boala pare să fie una autoimună, cu autoanticorpi îndreptaţi împotriva enzimei musculare creatinkinaza ( KC). Adeseori se cronicizează, putând evolua spre scleroză multiplă.

e. Convulsii : sunt observate în special după vaccinul ROR, cu un risc de 1:1000 ( 32). Majoritatea sunt convulsii febrile şi apari cel mai frecvent după vaccinurile combinate ( penta- şi hexavaccin). Convulsiile febrile pot fi cauza convulsiilor cronice, epileptice, apărute mai târziu. Datorită faptului că distanţa dintre ele este mare, nu se doreşte să se facă o legătură între cele două tipuri de convulsii. Trebuie remarcat un caz de epilepsie apărut la un copil la scurt timp după vaccinarea antipolio. Boala a regresat după tratament cu cortizon ( medicament dat în boli autoimune), ceea ce a convins pe medici că a fost vorba de o boală autoimună a creierului soldată cu convulsii epileptice. ( 33)

f. Episoade hipotone-hiporeactive (HHE): sunt stări sub formă de colaps care apari cel mai frecvent în primele 3-4 ore de la vaccin, cel mult la 48 de ore. Aceste atacuri se caracterizează prin apariţia unei stări confuze, cu slăbiciune musculară şi cianoză. Nu se cunoaşte mecanismul dar se presupune că este vorba de un dezechilibru între circulaţia cerebrală şi starea de conştienţă. Efectele tardive ale unui astfel de episod nu au fost studiate niciodată până acum. Doar în SUA s-au numărat 215 de astfel de cazuri între anii 1996-1998 care au evoluat spre boli neurologice precum autism, leziuni cerebrale sau tulburări de dezvoltare soldate cu convulsii.(34 ) La 93% din cazuri s-a constatat că atacurile au apărut după vaccinuri care au şi componenta antipertussis ( împotriva tusei convulsive).

g. “Tipătul encefalitic”: este un ţipăt caracteristic care apare în cazul bolilor neurologice. El apare însă frecvent după vaccinuri, la 3 din 1000 de copii vaccinaţi (35), în special după cele cu componenta antipertussis (DTP) şi durează de obicei ore întregi, uneori zile la rând, fără ca copilul să poată fi liniştit. Harris Coulter afirmă că acest ţipăt este de obicei simptomul de debut al unei „encefalite latente postvaccinale” care duce la demielinizarea sistemului nervos al copilului, provocând în timp tulburări nervoase : hiperactivitate, sindromul ADHD sau chiar autism ( 36)

h. Apneea : este vorba de perioade scurte în care sugarul nu respiră. Dacă apneea este prelungită poate interveni decesul, cunoscut şi sub denumirea de „sindromul morţii subite” al sugarului. Mulţi autori au constatat că acest sindrom nu are o cauză necunoscută aşa cum doreşte medicina alopată să ne convingă, ci dimpotrivă, este vorba de o reacţie postvaccinală apărută mai ales după vaccinul DTP . Acest vaccin a fost descris de Barbara Fisher şi de Harris L.Coulter în 1985 ca fiind un „un glonte tras în întuneric” care provoacă multe reacţii adverse grave, inclusiv atacul de apnee şi moartea subită. (Harris L. Coulter, 2004, (5), p. 44)

i. Miocardita: este o infecţie a musculaturii inimii, provocată de variate tipuri de virusuri ( gripale, etc) dar s-a observat apariţia ei şi după vaccinul DTP şi antipolio, soldându-se uneori cu deces. ( 37 )

j. Adenopatii, osteite, osteomielite, forme grave de tubercuoză (TBC) : sunt afecţiuni date de vaccinul BCG (împotriva tuberculozei). ( 38) Certurile repetate legate de acest vaccin au determinat OMS-ul (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) să facă un studiu. Au ales două colectivităţi de oameni din India: vaccinaţi cu BCG şi nevaccinaţi. S-a constatat că tuberculoza este mult mai frecventă la cei vaccinaţi decât la cei nevaccinati. Din acest motiv vaccinul BCG nu a mai fost considerat din acel moment – anul 1975 - ca fiind obligator. ( 39) Cu toate acestea medicii pediatrii au continuat să vaccineze copiii din Germania până în anul 1998. De aici rezultă că în cazul unor complicaţii postvaccinale, nu statul se făcea răspunzător de ele, ci medicul care a administrat personal vaccinul BCG. Din anul 1998, în Germania vaccinul BCG aparţine trecutului. Nu acelaşi lucru îl putem spune despre România. Aici vaccinarea este obligatorie şi se face imediat după naştere.

k. Moartea subită a sugarului. Fiindcă până la ora actuală medicina nu a găsit nicio cauză pentru astfel de cazuri, a mai denumit-o „sindromul morţii subite la sugar”. Acest sindrom, numit în trecut şi „moartea din faşă”, este una dintre cauzele frecvente ale mortalităţii sugarului (0-1an), dar şi a copilului de 1-13 ani ( cu excepţia accidentelor) din ţările dezvoltate. Oare să fie chiar aşa? Să nu se fi găsit vreodată la nicio autopsie o cauză organică? Nicidecum. Mulţi autori au găsit încă în urmă cu mulţi ani care sunt cauzele acestui sindrom. Factorii de risc sunt în primul rând vaccinurile, în special trivaccinul DTP ( diftero-tetano-pertussis). În revista Pediatric Infections Disease din ianuarie 1983, a apărut un studiu al Facultăţii de Medicină UCLA, despre legătura dintre trivaccinul DTP şi moartea subită a sugarului. Studiul făcut de Dr. Larry Baraff şi colaboratorii săi, este cea de-a treia lucrare importantă, care face legătura dintre moartea subită a copilului şi vaccinuri, mai ales cu vaccinul pertussis ( împotriva tusei convulsive), componentă a vaccinului DTP ( 40 ). Au urmat şi alte studii care au ajuns la aceeasi concluzie. S-au mai constatat cazuri de moarte subită după vaccinul antihepatititic B ( Niu 1999). Nu sunt excluse însă nici alte vaccinuri.

3. Sistemul imun nu este pe deplin cunoscut nici la ora actuală
Sistemul imun nu este pe deplin cunoscut nici la ora actuală, cu atât mai puţin la sugari şi adolescenţi când organismul se află într-un proces de dezvoltare continuă. Este previzibil faptul că în această peroadă se deschid nişte „porţi unice” care duc la dezvoltarea şi perfecţionarea sistemului imun şi care ulterior nu mai sunt accesibile. În acelaşi timp există şi faze de maximă vulnerabilitate la agenţi externi, când pot debuta o serie de boli cronice. Ar fi prea simplu să se pună aceste faze vulnerabile pe seama unei predispoziţii genetice sau a unei boli moştenite ştiind că până la ora actuală „ nu a fost găsită nici măcar o genă care să fie responsabilă pentru astmul bronşic sau diverse alergii”, afirmă Erika von Mutius. Genele încă nu sunt bine studiate. A fost o surpriză să se constate la „descifrarea” genomului uman că cele 35 000 de gene pe care le moştenim fiecare în parte de la părinţii noştrii, sunt identice în procent de 99,9% cu cele ale tuturor oamenilor de pe planetă. Se poate reduce întreaga noastră personalitate, talent, slăbiciuni, etc la acel procent infim de 0,1%? Să depindă individualitatea fiecăruia dintre noi de această mică diferenţă genetică? Desigur că nu, ar fi absurd. „ Este falsă teoria conform căreia genele moştenite îl exprimă pe om şi în cel mai bun caz se pot produce mici variaţii care duc la o dezvoltare şi adaptare mai bună. Adevărat este exact contrariul. Genele sunt clapele unui pian la care se pot cânta repertorii foarte variate iar muzica suntem noi…”. (41) Este inadmisibil faptul că de la 4-5 vaccinuri unice făcute în trecut s-a ajuns la ora actuală la 30-35 de vaccinuri / copil, în diferite combinaţii, fără a fi făcute studii ( cel puţin nu sunt oficiale) care să ne asigure că sistemul imun al sugarului este pregătit pentru astfel de agresiuni din afară, fără să ni se arate consecinţele lor în timp (tinăr, adult, vârstnic), fără să se facă studii comparative între copiii vaccinaţi şi cei nevaccinaţi (deşi sunt mulţi astfel de copii), fără multe alte informaţii pentru publicul larg care nu se poate apăra de intenţiile foarte îndoielnice, cu scopuri finaciare şi nu numai(…) ale marilor companii farmaceutice din lume, producătoare de vaccinuri. Bolile grave şi tot mai multe apărute după vaccinuri ne îndeamnă să luăm atitudine şi să căutăm soluţii ca să stopăm o perpetuă îmbolnăvire a copiilor noştrii şi a tuturor generaţiilor care vor urma.


II. Care sunt soluţiile?


1. Nevaccinarea. Dar cum este posibil acest lucru din moment ce vaccinurile sunt obligatorii? Adevărul este altul. Vaccinurile sunt toate opţionale iar refuzul lor este un drept fundamental al oricărui cetăţean român, cu atât mai mult al unui părinte a cărui copil este minor şi nu poate decide singur. Baza legală de refuz al unui vaccin în România este tratată pe larg în acest Anuar.

2. Un stil de viaţă sănătos al gravidei.
Din timpul sarcinii, femeia poate crea deja un mediu propice viitorului ei copil astfel încât la naştere acesta să moştenească un sistem imun sănătos, capabil să învingă bolile:
o să evite toxicele (ţigări, cafea, alcool),
o să nu se vaccineze (antitetanos, antigripal, etc) fiindcă în timpul sarcinii sistemul imun al gravidei suferă mari schimbări: apare o toleranţă imunologică faţă de un ţesut străin, cum este şi cel al copilului, ca astfel să nu poată fi respins şi eliminat. Această toleranţă imună este foarte benefică pentru gravidă deoarece şi alte disfuncţii ale sistemului ei imun se vor estompa acum, cu şanse mari de vindecare. Acesta este motivul pentru care o femeie care naşte mai mulţi copii, îşi întăreşte sistemul imun şi nu va suferi de boli alergice, autoimune, etc. Dar câte mame în ziua de azi nasc mai mult de 2 copii? Un vaccin în timpul sarcinii va fi periculos pentru copil. La antigenul din vaccin (virus, toxina tetanică) se adaugă şi componentele toxice şi alergice cu efect negativ asupra copilului (aluminiul din vaccinul antitetanos şi mercurul din vaccin antigripal). Mercurul din plombele mamei, cu conţinut de peste 50% mercur organic, trece de asemenea în sistemul nervos al copilului cu riscul apariţiei autismului. La gravidă vaccinul va putea provoca reacţii alergice.

o să nu consume antiobiotice, imunodeprimante şi alte medicamente care ar putea să modifice sistemul ei imun şi implicit al copilului. „În societatea noastră femeile gravide şi copiii vor fi întotdeauna cei mai sensibili şi mai expuşi la medicamente!” (42)
o să consume alimente naturale, fără adausuri chimicale sau modificate genetic;
o nu are nevoie de suplimente cu vitamine şi minerale iar sarea iodată este total contraindicată; o alimentaţie sănătoasă acoperă aceste necesităţi;
o dacâ trăieşte la ţară să nu evite contactul cu animalele, cu aerul din grajd şi să consume lapte de vacă proaspăt muls, toate acestea întărind sistemul ei imun dar şi pe cel al copilului.
3. După naştere:

Mama să continuie acelaşi stil de viaţă sănătos din timpul sarcinii, la care se mai adaugă două condiţii:

o să alăpteze copilul cu orice preţ, fiind cel mai bun aliment care oferă sugarului tot ceea ce are nevoie: substanţe nutritive, anticorpi, creşterea coeficientului de inteligenţă, etc. şi

o să nu se vaccineze. Un vaccin administrat după naştere poate readuce alergiile sau bolile alergice ale femeii de dinaintea sarcinii şi în felul acesta astmul bronşic, eczema alergică sau rinita alergică se vor manifesta din nou, ba chiar se vor putea agrava. (43)
Copilul va avea mari şanse de a fi sănătos dacă vor fi îndeplinite câteva condiţii importante:

o Să simtă prezenţa mamei (contactul fizic, dragostea, liniştea sufletească) în primii 3 ani de viaţă, primul an fiind cel mai important. Între mamă şi copil este o simbioză perfectă;

o Să fie alăptat la sân minim 6 luni; în lipsa alimentaţiei naturale, să fie hrănit cu lapte de vacă, proaspăt muls, diluat şi îndulcit corespunzător; dacă este alergic la laptele de vacă, se poate înlocui cu lapte de capră sau de iapă.

o Diversificarea alimentaţiei să se facă cu alimente naturale, preparate de mamă, cu excluderea obligatorie a semipreparatelor (!) şi a oricărui aliment ce conţine conservanţi (iaurturi, budinci, etc).

o Să nu fie vaccinat;

o Dacă are febră: va fi hidratat cu ceaiuri, compoturi, sucuri de fructe preparate personal, supe, (în funcţie de vârstă) iar febra (până la 38 grade Celsius la sugarii sub 7 luni şi 39 grade Celsius la cei peste 7 luni) nu se va combate cu antitermice ci prin împachetări sau frecţii cu oţet/ spirt sanitar. Pe cât posibil să nu se folosească medicamente antitermice, antiinflamatoare (Nurofen), antialgice (Algocalmin), Paracetamol şi nicidecum antibiotice. Organismul se apără prin febră care este benefică şi timp de 3 zile nu se va trata. Prin tratarea febrei se provoacă o imunosupresie. Apetitul revine după cele trei zile de febră şi copilul va fi din nou energic şi sănătos. Scutecele gen „pampers” nu sunt indicate în febră, căci reţin căldura. Dacă nu scade febra în ziua a 4-a, este recomandată o investigare mai minuţioasă.

o Sub vârsta de 6 luni, sugarul nevaccinat, bine îngrijit, nu are niciun motiv să facă febră, avand încă anticorpii de la mamă, iar dacă este alăptat la sân este foarte bine protejat de infecţii. Dacă totuşi apare febra, trebuie găsită cauza. Un sugar vaccinat va face inevitabil febră după fiecare vaccin fiindcă i se induce o uşoară stare de viroză. Febra va fi tratată în majoritatea cazurilor cu antitermice care provoacă imunosupresie. Aceasta la rândul ei va predispune la alte viroze şi infecţii care din nou vor fi tratate cu antitermice, antiinflamatorii sau chiar antibiotice. De la naştere şi până la 6 luni un sugar în România primeşte „doar” 19 vaccinuri. În felul acesta se formează un cerc vicios din care copilul va ieşi cu un sistem imun bulversat, depăşit de situatie şi predispus la infecţii şi boli alergice.

o După vârsta de 6 luni, copilul nevaccinat nu mai este apărat de anticorpii de la mamă, dar el îşi formează propriul sistem imun. Acum pot apărea infecţii uşoare, cu febră, iar tratamentul trebuie să fie unul cât mai puţin agresiv şi fără antibiotice (acestea sunt ineficace în viroze şi scad imunitatea). Febra apărută din cauza erupţiilor dentare nu va fi tratată cu antitermice ( 44 )

o Să nu trăiască într-un mediu prea „steril”, ci să fie lăsat să se murdărească pentru a-şi dezvolta o imunitate sănătoasă; contactul cu animale este benefic;

o Să fie lăsat să se joace cu alţi copii, chiar cu riscul de a face boli uşoare, virale, şi infectoconatgioase (bolile copilăriei); acestea îi vor întări sistemul imun.

4. Tratamentul în bolile contagioase (rujeolă, rubeolă, varicela, etc):

o copilul va fi bine hidratat, ferit de căldură excesivă sau de frig şi curent,
o va fi alimentat natural (la sân) iar în lipsa acestuia cu lapte proaspăt de vacă, de capră sau de iapă, diluat şi îndulcit corespunzător;
o va fi hidratat cu ceaiuri, compoturi, sucuri de fructe preparate personal, supe mai sărate, deoarece sarea stimulează puţin setea şi este mai uşor de hidratat;
o combaterea febrei: a fost descrisă anterior. Frecţiile se fac pe întreg corpul şi ajută astfel la scăderea febrei dar şi la provocarea erupţiei care duce apoi la vindecare; în cazul rujeolei, rubeolei şi a oreionului, febra durează de obicei 3 zile, după care apare erupţia, moment în care starea copilului se ameliorează şi scade febra;
o este evitată baia;
o este ferit de lumină puternică, zgomot, musafiri,
o sa fie ţinut cât mai mult la pat ( să se joace în pat);
o vărsăturile ( puţine şi în cantitate mică ) sunt normale la debutul bolii,
o dacă are fraţi, să nu fie izolat de ei, ci dimpotrivă, este bine să facă şi ei boala pentru a dobândi o imunitate naturală îndelungată şi astfel să-şi întărească sistemul imun. „Se ştie că la un copil nevaccinat, dezvoltarea lui este foarte bună, lipsită de boli grave iar consultaţiile la medic sunt foarte rare.”(45)
Concluzii:
· Dacă vaccinarea „obligatorie” continuă în acelaşi ritm, în curând toate generaţiile viitoare vor suferi de boli alergice !( 46 )
· Un singur vaccin poate provoca una sau mai multe boli. Prin combinarea lor însă ( aşa cum se întâmplă acum), se înmulţesc bolile, se intercondiţionează şi se agravează reciproc. Cu cât sunt administrate copiilor mai multe vaccinuri combinate ( pentavaccin, hexavaccin), cu atât va fi mai dificilă studierea reacţiilor secundare şi a bolilor pe care le provoacă fiecare vaccin în parte;
· Pentru un singur copil din Uniunea Europeană, părinţii scot din buzunar sute de Euro pentru vaccinurile „obligatorii”. Astfel vaccinarea rămâne o afacere foarte rentabilă pentru Companiile de medicamente şi nu numai (…) şi nimeni nu are interesul s-o oprească;
· Părinţii sunt singurii care mai pot lua o atitudine, spre binele lor şi al urmaşilor lor.



Bibliografie
1.) Coulter, L. Harris., Impfungen, der Grossangriff auf Gehirn und Seele”, Hirthammer, Oktober 2004, s.159-160
2.) Odelram H., Granstrom., Hedenskog, S., Duchen, K., Bjorksten, B.: Immunoglobulin E and G responses to pertussistoxin after booster immunization innrelation to atopy, local reactions and aluminium content of the of the vaccines . Pediatr Allergy Immunol 1994,5 (2):118-123
Imani, F., Kehoe, K.E.:Infection of human B lymphocites with MMR vaccine induces IgE class switching. Clin Immunol 2001, 100 (3):355-361
3.) Hurwitz, E.L., Morgenstern, H. :Effects od diphtheria-tetanus-pertussis or tetanus vaccination on allergies and allergy-related respiratory symptoms among children and adolescents in the United States. J Manipulative Physiol Therap Feb 2000, 23 (2):81-90
4.), 5.), 9.) Bernsen, R.M., Nagelkerke, N.J., Thijs, C., van der Wouden J.C.: Reported pertussis infection and risk of atopyin 8-to 12-yr-old vaccinated and nonvaccinated children. Pediatr Allergy Immunol 2008, 19 (1) :46-52
6.)Harris L.Coulter, Impfungen, der Grossangriff auf Gehirn und Seele”, Oktober 2004, s. 160
7.) Sulivan, Ruth Christ.,Hunches on some biological factors in Autism.” J.Autism 5:2, 1975, 180
8.)Coleman, Mary, „New Research Findings and Concepts in Autism”. Proceedings, 1980 Annual Meeting and Conference of the National Society for Autistic Children . Washington, D.C., 1980,198
10.) Borchers, A.T., Keen, C.L., Shoenfeld Y., Silva, J., Gershwin, M.E.:Vaccines and viruses. J investing Allergol Clin Immunol 2002, 12 (3) :155-168
Fourneau, J.M., Bach , J.M., Van Endert , P.M., Bach, J.F.: The elusive case for a role of mimicry in autoimmune diseases. Mol Immunol 2004, 40 (14-15):1095-1102
11.) Fisher, M.A., Eklund , S.A., James, S.A., Lin, X.: Adverse events associated with hepatitis B vaccine in U.S. children less than six years of age , 1993 and 1994 . Ann Epidemiol 2001, 11 (1) : 13-21
Geier, D.A., Geier, M.R.: A one year followup of chronic arthritis following rubella and hepatitis B vaccinationbased uponalalysis of the Vaccine Adverse Events Reporting System (VAERS) database. Clin Exp Rheumatol 2002b, 20 (6) :767-771
12.) HRSA (Health Resources and Services Administration):Vaccine Injury Table March 24, 1997, http://www.hrsa.dhhs.gov/bhpr/vicp/table.htm
13.) ESPED (Ehrhebungseinheit fűr seltene pädiatrische Erkrankungen in Deutschland)– Jahresbericht 1998.http//www.public.rz.uni-duesseldorf.de/esped/jabe1998.htm
14.) Kawashima, H., Mori, T., Kashiwagi, Y., et al.: detection and sequencing of measles virus fromperipheral mononuclear cells from patients with inflammatory bowel disease and autism . Dig dis Sci 2000, 45 (4) : 723-729
15) Classen, J.B.: Increased Risk of Childhood diabetes Following Immunization Receives National Recognition . 16. 2. 1998a.
16.) ESPED (Ehrhebungseinheit fűr seltene pädiatrische Erkrankungen in Deutschland ): Jahresbericht 2004, http://www.esped.uni-duesseldorf.de/jabe2004.pdf
Galler, A., Rothe, U., Stange, T., Kunath, H., et al.: Häufigkeit und klinische Characteristika des Diabetes mellitus Typ 1 in Kindesalter in Sachsen. Monatsschr Kinderheilkd 2004, 152:163-168
17.) Martin Hirte, Impfen Pro & Contra, MensSana2008 , s.102
18.) Ehrengut, W.: Fehlerquellen bei der Begutachtung von Impfschäden. Der med Sachwerst 1994, 90: 9-14
19.) Martin Hirte, Impfen Pro & Contra, MensSana 2008 , s.103
20.) Hernan, M.A., Jick, S,S., Olek, M.J., Jick, H:Recombinant hepatitis B vaccine and the risk of multiple sclerosis:A prospective study. Neurology 2004, 63:723-772
21.) Geschwind, N.et al., 1982,cap.4, 15
22.) F.und S. Delarue, Impfungen der unglaubliche Irrtum, Hirthammer 1998, s. 79-80
23.) Martin Hirte, Impfen Pro & Contra, MensSana2008, s.148
24.) Quast, U., et al;:Impfreactionen. Hippokrates (2 Aufl.), Stuttgart 1997
25.) Miller, E., waight, P., Farrington, C.P., et al.: Idipathic thrombocytopenic purpura and MMR vaccine, Arch Dis Child 2001, 84 (3):227-229
26.) Martin Hirte, Impfen Pro & Contra, MensSana2008 s.86,
27.) F.und S. Delarue, Impfungen der unglaubliche Irrtum, Hirthammer 1998, s.78
28.) Semaine des Hopitaux, 26 März 1970
29.) F.und S. Delarue, Impfungen der unglaubliche Irrtum, Hirthammer 1998, s.79-80
30.) Krieg et al., Proc. Antl. Acad. Scl. , 78, 6446, 1981
31.) Gherardi, R.K.:lessons from macrophagic myofasciitis :towards definition of a vaccine adjuvant-related syndrome. Rev Neurol 2003, 159 (2) :162-164. Review.
32.) Barlow, W.E., Davis, R.L., Glasser, J.W., Rhodes, P.H., :The risk of seizures after receipt of whole-cell pertussis or measles, mumps and rubella vaccine. N Engl J Med 2001, 345 (9) :656-661
Miller, E., Andrews, N., Stowe ,J., Grant , A., et al.:Risk of convulsion and aseptic meningitis following measles –mumps-rubella vaccination in the United Kingdom . Am J Epidemiol 2007, 165 (6) :704- 709
33.) Martin Hirte, Impfen Pro & Contra, MensSana2008, s.92
34.) Du Vernoy,T.S., Braun , M.M.: Hypotonic-hyporesponsive episodes reported to the Vaccine Adverse Event Reporting System (VAERS) , 1996-1998. Pediatrics 2000, 106 (4) :E52
35.) Aventis Pasteur MSD : Hexavac Produktmonographie 2000
36.) Coulter, H.L.: Vaccination, social violence and criminality:The medical assault on the American brain. Berkeley, CA:North Atlantic Books, 1990b
37.) Shye-Jao, 2009
38.) Dr. med G.Buchwald, Impfen das Geschäft mit der Angst, 2008, s.305
39.) Dr. med. G.Buchwald, Impfungen. Das Geschäft mit der Angst, 2008, s. 81
40.) Harris L.Coulter, Impfungen, der Grossangriff auf Gehirn und Seele”, Hirthammer, Oktober 2004, s.109
41.) Bert Ehgartner, Lob der Krankheit.Warum es gesund is tab und zu krank zu sein, Februar 2010, s. 63-65,
42.) ibidem, s.91
43.) ibidem, s.66
44.) Dr. Friedrich P. Graf, „Nicht impfen-was dann?”, 2010, s. 119
45.) ibidem, s.81
46.) ibidem, s.132

21 iulie 2011

Zece feluri in care ne intelegem gresit copiii

Am fost invatati de societatea in care traim ca suntem buni, demn de lauda, demni de iubire si meritam doar daca ne purtam frumos, papam tot la masa, aratam impecabil, zambim exemplar si ne ascundem cu maiestrie adevaratele sentimente, pana ajungem sa nu mai avem habar ce simtim de fapt.

Un copil este considerat bun si cuminte daca tace cand i se spune sa taca, daca mananca cand i se spune sa manance, si mai ales tot din farfuria pe care i-au umplut-o parintii, daca doarme cand e trimis la culcare, daca da sarumana tuturor babelor de la bloc si daca e fericit cand vine matusa de la Urlati si il ciupeste zdravan de obraz, dupa care ii lasa un sarut plin de saliva pe fata, de drag, nu de alta. Copilul e obraznic daca protesteaza, daca topaie, daca tipa, daca nu sta locului la masa, daca plange, daca nu zice cuvintele magice, daca nu ii e foame, daca nu ii e somn, daca se trezeste prea devreme, daca doarme prea mult, daca nu vrea sa o pupe pe matusa de la Urlati bagata toata in aerul lui de respirat, daca plange cand pleaca mami la servici, daca se murdareste, daca varsa laptele, daca vorbeste mai stricat decat Gigel de la etajul 3, daca nu ia 10 pe linie la scoala, pe scurt, daca face altceva decat considera parintii si societatea ca trebuie sa fie si sa dea un copil catre parinti si societate.

Sunt atatea de povestit despre asteptarile pe care le avem de la copiii nostri, si cum asteptarile astea fac o povara grea pe umerii copiilor, care ar face orice sa ne multumeasca si sa ne simta iubirea. Orice, pana la a se nega pe ei insisi, pana la a se pierde pe ei insisi, devenind conformi cu sablonul in care ii obligam, de cele mai multe ori inconstient, sa se incadreze.

Si "sablonul" asta incepe cu niste greseli de parenting, pe care le facem toti, fara sa ne dam seama, plecate din intelegerea gresita a copiilor nostri. Am gasit pe minunatul site www.naturalchild.org un articol intitulat Zece feluri in care ne intelegem gresit copiii, l-am tradus si l-am postat mai jos.

1. Le cerem copiilor sa faca lucruri pentru care inca nu sunt pregatiti.
Ii cerem unui bebelus sa faca liniste. Ii cerem unui copil de 2 ani sa stea locului. Ii cerem unuia de 4 ani sa isi faca curat in camera. In fiecare din situatiile astea, nu suntem realisti. Ne pregatim singuri pentru dezamagire si ne pregatim copiii pentru ratari repetate in incercarea lor de a ne face pe plac. Cu toate astea, multi parinti le cer micilor lor copii sa faca lucruri care sunt greu de facut chiar si pentru un copil mai mare. Pe scurt, le cerem copiilor nostri sa inceteze sa se mai poarte conform varstei pe care o au.


2. Ne infuriem cand copilul nu reuseste sa ne indeplineasca noua nevoile.
Un copil poate face doar ceea ce poate face. Daca copilul nu poate face ceva din ceea ce ii cerem, este nedrept si nerealist sa ne asteptam sau sa cerem mai mult, si furia nu face decat sa inrautateasca lucrurile. Un copil de 2 ani se poate purta numai ca un copil de 2 ani, unul de 5 nu poate fi ca unul de 10 si unul de 10 nu se poate purta ca un adult. Nu ajuta la nimic sa ne asteptam la mai mult si nici nu e conform cu realitatea. Exista limite la ceea ce copilul poate face, si daca noi nu acceptam acele limite, tot ce rezulta e doar frustrare, de ambele parti.


3. Nu avem incredere in motivele copilului.

Daca copilul nu face ce ii spunem, presupunem imediat ca este neascultator sau obraznic, in loc sa privim mai atent situatia, din punctul de vedere ale copilului, asa incat sa putem intelege cu adevarat ce se petrece. In realitate, un copil “neascultator” sau “obraznic” poate fi de fapt bolnav, obosit, flamand, poate il doare ceva, poate raspunde la o rana emotionala sau fizica sau poate se lupta cu o cauza ascunsa, gen alergia la un tip de mancare. Cu toate astea, parem ca ignoram toate posibilitatile astea si alegem sa gandim cel mai rau posibil despre “personalitatea” copilului nostru.


4. Nu le dam voie copiilor sa fie copii
.
Cumva uitam cum era cand am fost noi insine copii, si ne asteptam de la copil sa se poarte ca un adult, in loc sa se poarte conform varstei sale. Un copil sanatos ESTE neastamparat, zvapaiat, galagios, expresiv emotional si este capabil sa se concentreze putin timp asupra unui singur lucru. Toate aceste “probleme” nu sunt deloc probleme, ci sunt calitatile unui copil perfect normal. Mai degraba, societatea in care traim si asteptarile societatii asupra unui comportament perfect sunt anormale.


5. Intelegem pe dos. 
Ne asteptam, si pretindem, ca un copil sa raspunda el nevoilor noastre – sa fie liniste, sa dormim fara intreruperi, sa ne fie ascultate dorintele – si asa mai departe. In loc sa acceptam faptul ca rolul de parinte inseamna ca NOI trebuie sa raspundem nevoilor copilului, ii cerem copilului se le indeplineasca el pe ale noastre. Putem ajunge atat de focusati asupra propriilor noastre nevoi neimplinite si frustrari, incat uitam de copilu nostru, de faptul ca e doar un copil si ca are propriile sale nevoi.


6. Acuzam si criticam atunci cand copilul face o greseala
.
Copiii au prea putina experienta in viata, si e inevitabil sa faca “greseli”. Greselile sunt o parte naturala a invatarii, la orice varsta. In loc sa ne intelegem si sa ne ajutam copilul, noi il certam, de parca ar trebui sa inteleaga si sa faca totul perfect de la prima incercare. A gresi e omeneste. A gresi ca si copil e omeneste si inevital. Cu toate astea, reactionam la fiecare greseala, incalcare a unei reguli sau “obraznicie” cu surpriza si dezamagire. Copilul va face greseli – si intelegem asta – deci hai sa nu ne mai purtam ca si cum copilului ar trebui sa ii iasa totul perfect de fiecare data, tot timpul.


7. Uitam cat de adanc critica si cearta ranesc un copil.
Multi parinti inteleg ca a pedepsi fizic un copil este un lucru rau si care raneste. Cu toate astea, multi uitam cat de dureroase sunt cuvintele manioase, insultele, invinuirile, certurile, acuzele pentru un copil care va intelege ca este numai si numai vina lui.


8. Uitam cat de vindecatoare este iubirea.

Cadem in cercul vicios al certatului copilului pentru ca e obraznic, in loc sa ne oprim si sa ii oferim iubire, incurajare, incredere in sine si siguranta, prin imbratisari si cuvinte blande si pline de iubire.


9. Uitam ca propriul nostru comportament este cea mai puternica lectie pe care i-o putem arata copilului.
Cu adevarat, “nu ceea ce zicem, ci ceea ce facem” este ceea ce copilul pune la suflet. Un parinte care isi loveste copilul pentru ca copilul a lovit, spunandu-i in acelasi timp ca a lovi e gresit, il invata de fapt ca a lovi e corect, cel putin pentru cei care au puterea. Parintele care raspunde oricarei probleme cu solutii de pace este cel care isi invata copilul sa fie un adult pasnic. Asa numitele probleme sunt cele mai bune oportunitati pentru a preda adevaratele valori, pentru ca cel mai bine copii I invata din situatii reale din viata de zi cu zi.


10. Vedem doar comportamentul, nu iubirea si bunele intentii din copil.

Cand comportamentul copilului ne dezamageste, ar trebui, mai mult decat orice, sa vedem in copil tot ce e mai bun. Ar trebui sa credem intotdeauna ca, copilul are cele mai bune intentii si ca se poarta cat de bine poate, avand in vedere toate circumstantele (evidente sau necunoscute noua), impreuna cu nivelul lui de experienta in viata. Daca credem intotdeauna tot ce e mai bun despre copilul nostru, el va fi liber sa FACA tot ce e mai bine. Daca oferim doar iubire, iubirea este tot ceea ce vom primi.


Sursa : Wow, Mamica!

6 iulie 2011

"Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi" - de Augusto Cury


Generaţia actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile copilăriei lor şi a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucării, haine, plimbări, şcoli, televizor şi calculator. Alţii le-au umplut timpul copiilor cu multe activităţi educative ca învăţarea limbilor străine, informatică, muzică. Intenţia este excelentă, însă părinţii nu au înţeles că televizorul, jucăriile cumpărate, internetul şi excesul de activităţi blochează copilăria, în care copilul are nevoie să inventeze, să înfrunte riscuri, să sufere decepţii, să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă.
Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat.

1. Blocarea inteligenţei
Sistemul educaţional actual aduce foarte multă informaţie, de cele mai multe ori inutilă. Copiii şi tinerii învaţă cum să opereze cu fapte logice, dar nu ştiu cum să abordeze eşecurile. Învaţă să rezolve probleme de matematică, dar nu ştiu să-şi rezolve conflictele existenţiale. Sunt antrenaţi să facă calcule fără să greşească, dar viaţa este plină de contradicţii şi probleme care nu pot fi calculate. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat.

2. Utilizarea greşită a funcţiilor memoriei
Prin sistemul educaţional actual memoria copiilor este transformată într-un depozit de informaţie inutilă, iar excesul acesteia blochează inteligenţa copiilor şi bucuria lor de a trăi. Cea mai mare parte a informaţiilor pe care le acumulăm nu vor fi folosite niciodată. Numărul actual de şcoli este mai mare decât în orice altă epocă, însă acestea nu produc persoane care gândesc, şi nu e de mirare că elevii au pierdut plăcerea de a învăţa.
Pe de altă parte, mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi, gata preparaţi, care îi transportă pe tineri, fără ca ei să facă vreun efort, în mijlocul diverselor aventuri – sportive, de război, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune şi internet acţionează asupra subconştientului, mărindu-le nevoia de plăceri în viaţa reală. Astfel în timp ei nu mai găsesc plăcere în micii stimuli ai rutinei zilnice şi vor căuta stimuli tot mai puternici, trebuind să facă foarte multe lucruri pentru a avea puţină plăcere. Toate acestea generează personalităţi fluctuante, instabile şi nemulţumite.

3. Informăm şi nu formăm
Noi nu îi formăm pe tineri, ci doar îi informăm. Ei cunosc tot mai mult despre lumea în care se află, dar nu ştiu mai nimic despre lumea lor interioară. Educaţia este tot mai lipsită de ingredientul emoţional şi produce tineri care rareori ştiu să îşi ceară iertare, să îşi recunoască limitele sau să se pună în locul celorlalţi.De cite ori v-au zis copiii vostri "multumesc"?

Care este rezultatul?
O generaţie de copii şi tineri mai bolnavă psihic decât oricare alta din istoria umanităţii: copii depresivi, preadolescenţi şi adolescenţi care dezvoltă obsesii, sindroame de panică, timiditate, fobii sau agresivitate. În plus, tot mai mulţi dintre ei caută plăcerea de moment în consumul de tutun, alcool şi droguri.
CE ESTE DE FĂCUT?
Dr. Augusto Cury ne spune că în ziua de azi nu ajunge să fim părinţi buni, ci trebuie să devenim părinţi inteligenţi. Pentru aceasta ne vorbeşte despre şapte deprinderi ale „părinţilor buni” şi cum trebuie transformate ele de către „părinţii inteligenţi”. Iată prima dintre ele:

Părinţii buni dau cadouri, părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă
Părinţii buni au grijă să satisfacă, în măsura posibilităţilor lor economice, dorinţele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversări, le cumpără pantofi, haine, produse electronice, organizează excursii.
Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor, povestea vieţii lor, experienţele lor, lacrimile lor, timpul lor.
Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi în amintire doar pentru un moment. Părinţii care se preocupă să le dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor rămân de neuitat.

Părinţii buni alimentează corpul, părinţii inteligenţi alimentează personalitatea
Astăzi, părinţii buni cresc copii zbuciumaţi, înstrăinaţi, autoritari şi angoasaţi, pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de stres. Părinţii care nu-şi învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra publicităţii, a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator. Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinţă umană, ci un consumator. Pregătiţi copilul pentru „ a fi”, căci lumea îl va pregăti pentru „ a avea”.
Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor. Alimentaţi amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi îndrăzneală. Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa. Dacă problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar dacă nu, trebuie să ne acceptăm limitele.
· Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească
Vechile corecţii şi binecunoscutele predici nu mai funcţionează. Când deschideţi gura să repetaţi acelaşi lucru, declanşaţi un resort din subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce conţin critici mai vechi. 99% din criticile şi corecţiile părinţilor sunt inutile în influenţarea personalităţii tinerilor.
A-ţi surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei nu se aşteaptă. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se aşteaptă să ţipaţi şi să-l pedepsiţi. Dar puteţi începe prin a tăcea şi a vă relaxa, apoi puteţi spune:”Nu mă aşteptam să mă superi în felul acesta. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc şi te respect mult”. Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească.
Părinţii buni spun: „ Greşeşti”; părinţii inteligenţi spun: „Ce părere ai despre comportamentul tău?” „Gândeşte înainte să reacţionezi”
· Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri
Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor, părinţii inteligenţi le educă sensibilitatea. Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective, să caute succesul în studiu, în muncă, în relaţiile sociale, dar nu vă opriţi aici. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. Nu există podium fără înfrângeri. Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au renunţat în faţa primelor obstacole, pentru că nu au avut răbdare să suporte un „nu”, pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici, nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala.
Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile intelectuale. Pentru părinţii inteligenţi, a avea succes nu înseamnă a avea o viaţă fără greşeli. De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: „Am greşit”, „Scuză-mă”, „Am nevoie de tine”. Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa.

· Părinţii buni vorbesc, părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni
A sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară, a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem: a relata experienţe, a împărtăşi ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia, a pătrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din părinţi n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile şi frustrările personale.
Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului, ci un prieten foarte bun. Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din dialog. Dialogul este o perlă ascunsă în inimă. Ea este scumpă, pentru că aurul şi argintul n-o pot cumpăra.
· Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc istorioare
Captaţi-vă copiii prin inteligenţa voastră, nu prin autoritate, bani sau putere. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi agreabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii şi prietenii acestora. Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră, aţi trecut testul.
Odată, una dintre fiicele mele a fost criticată pentru că era o persoană simplă. Se simţea tristă şi respinsă.După ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginaţia la treabă şi i-am spus următoarea pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou, alţii preferă un soare real, chiar dacă este acoperit cu nori. Am întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real Atunci, am adăugat, chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău, el străluceşte. Tu ai lumina proprie. Într-o zi norii se vor risipi şi oamenii te vor vedea. Să nu-ţi fie teamă că îţi pierzi lumina.
PĂRINŢII INTELIGENŢI ÎŞI STIMULEAZĂ COPIII SĂ-ŞI ÎNVINGĂ TEMERILE ŞI SĂ AIBĂ ATITUDINI BLÂNDE.
· Părinţii buni oferă oportunităţi, părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată
Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. Pe timpul aşteptării poate să apară mâhnire, dar, dacă seminţele sunt bune, vor încolţi.
Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. Înainte, părinţii erau autoritari; astăzi sunt copiii. Învăţaţi să spuneţi „nu” fără teamă. Dacă ei nu aud „nu” de la d-voastră, nu vor fi pregătiţi să audă „nu” de la viaţă. Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunii copiilor. În caz contrar, emoţia copiilor va deveni un balansoar:: astăzi sunt docili, mâine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a învăţa este inacceptabil şi prin urmare ne-negociabil.
Trăim vremuri grele. Părinţii din toată lumea se simt pierduţi. Cucerirea planetei sufletului copilului este mai compexă decât cucerirea planetei.

CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI

1 A distruge speranţa şi visele

2 A pedepsi la furie şi a pune limite, fără a da explicaţii
3. A exprima autoritatea cu agresivitate
4. A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat
5. A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie
6. A nu te ţine de cuvânt
7. A corecta în public
Dr. Augusto Cury, psihiatru şi psihoterapeut, şi-a dedicat 17 ani din viaţă cercetării modului în care construieşte şi se dezvoltă inteligenţa. Analiza pe care o face societăţii contemporane ajunge la următoarea concluzie: singurătatea nu a fost niciodată atât de intensă: părinţii îşi ascund sentimentele de copii, copiii îşi ascund lacrimile de părinţi şi profesorii se refugiază în autoritarism. Cantitatea de informaţie şi cunoştinţe disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile generaţii nu sunt formate pentru a gândi, ci pentru a repeta informaţii. În cartea sa, „Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi“, tradusă şi în română, Dr. Augusto Cury atrage atenţia asupra necesităţii schimbării felului în care se face educaţia contemporană.


Pentru Casa Ta